Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru d─âinuire

d─âinui vt [At: I. GOLESCU, C., ap. DA ms / V: (├«rv) ~ni (Pzi: d─âin├ęsc), ~n─â├ş (pzi: dß║»in─âi) / Pzi: dß║»inui ╚Öi ~esc / E: srb danovati] 1 (La persoana 3) A continua s─â existe (├«n timp) Si: a dura, a se men╚Ťine, a se p─âstra, a r─âm├óne, a sta, a ╚Ťine, (liv) a subzista, (├«nv) a petrece, a via. 2 (Rar) A tr─âi.
d─âinu├şre sf [At: COSTINESCU / V: (├«vr) ~n├şre / Pl: ~ri / E: d─âinui] 1 Continuare a existen╚Ťei ├«n timp Si: d─âinuit, durare, durat1, men╚Ťinere, p─âstrare, perpetuare, persistare, r─âm├ónere, st─âruin╚Ť─â, ╚Ťinere, (liv) subzistare, (├«vr) d─âineal─â, petrecere. 2 (Rar) Tr─âire.
D─éINU├Ź, dß║»inui, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A continua s─â existe, s─â se men╚Ťin─â; a ╚Ťine, a dura, a persista. 2. (Rar; despre fiin╚Ťe) A tr─âi, a exista. [Pr.: d─âi-. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: d─âinuiesc] ÔÇô Din sb. danovati.
D─éINU├ŹRE s. f. Faptul de a d─âinui; persisten╚Ť─â; men╚Ťinere. ÔÇô V. d─âinui.
D─éINU├Ź, d─âinuiesc, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A continua s─â existe, s─â se men╚Ťin─â; a ╚Ťine, a dura, a persista. 2. (Rar; despre fiin╚Ťe) A tr─âi, a exista. [Prez. ind. ╚Öi: dß║»inui] ÔÇô Din scr. danovati.
D─éINU├ŹRE s. f. Faptul de a d─âinui; persisten╚Ť─â; men╚Ťinere. ÔÇô V. d─âinui.
D─éINU├Ź, d─âinuiesc ╚Öi d─âinui, vb. IV. Intranz. (Mai ales la pers. 3) A ╚Ťine un timp ├«ndelungat, a se prelungi ├«n timp; a dura, a persista. Moara cea veche... ╚Öi acum d─âinuie╚Öte. SADOVEANU, O. I 405. Aceste petreceri d─âinuir─â p├«n─â dup─â miezul nop╚Ťii. BOLINTINEANU, O. 298. ÔÖŽ (Despre fiin╚Ťe) A tr─âi, a vie╚Ťui, a exista. ╚śi-o s─â petrec ├«n pace prin lumile de soare, ├Än care-oi d─âinui? EMINESCU, O. IV 39.
D─éINU├ŹRE s. f. Faptul de a d─âinui; persisten╚Ť─â, men╚Ťinere.
!d─âinu├ş (a ~) (d─âi-) vb., ind. prez. 3 dß║»inuie, imperf. 3 sg. d─âinui├í; conj. prez. 3 s─â dß║»inuie
d─âinu├şre (d─âi-) s. f., g.-d. art. d─âinu├şrii
d─âinu├ş vb. (sil. d─âi-), ind. prez. 1 sg. d─âinui├ęsc / d─âinui, imperf. 3 sg. d─âinui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. d─âinui├ísc─â / d─âinuie
d─âinu├şre s. f., g.-d. art. d─âinu├şrii; pl. d─âinu├şri
D─éINU├Ź vb. 1. a dura, a exista, a fi, a se men╚Ťine, a se p─âstra, a se perpetua, a persista, a r─âm├óne, a tr─âi, a ╚Ťine, (rar) a subzista, (├«nv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (C├ót va ~ lumea ╚Öi p─âm├óntul.) 2. v. men╚Ťine.
D─éINU├Ź vb. v. exista, fi, tr─âi, vie╚Ťui.
D─éINU├ŹRE s. men╚Ťinere, persisten╚Ť─â.
A d─âinui Ôëá a dispera, a pieri
d─âinu├ş (d─âinui├ęsc, d─âinu├şt), vb. ÔÇô 1. A dura. ÔÇô 2. A se prelungi, a fiin╚Ťa. Sb. danovati, danujem (Candrea; Scriban). Dup─â ╚śeineanu, II, 152 ╚Öi Pascu, II, 130, din tc. dayanmak ÔÇ×a duraÔÇŁ; ipotez─â improbabil─â. ÔÇô Der. d─âinuitor, adj. (trainic, persistent).
A D─éINU├Ź ~i├ęsc intranz. 1) A-╚Öi perpetua existen╚Ťa; a continua s─â fie; a dura; a st─ârui; a persista. 2) rar (despre fiin╚Ťe) A se mai afla ├«n via╚Ť─â; a vie╚Ťui; a tr─âi; a exista. [Sil. d─âi-nu-i] /<sl. dano vati
d─âinu├ş v. a dura, a subzista: de nÔÇÖar avea cu ce s─â d─âinueasc─â ISP. [Bulg. DANOVATl].
d─â─şnu─ş├ęsc v. intr. (s├«rb. danujem, inf. danovati). Vest. Durez, subzist: casa asta d─â─şnu─şe╚Öte de mult.
D─éINUI vb. 1. a dura, a exista, a fi, a se men╚Ťine, a se p─âstra, a se perpetua, a persista, a r─âm├«ne, a tr─âi, a ╚Ťine, (rar) a subzista, (├«nv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (C├«t va ~ lumea ╚Öi p─âm├«ntul; vechi obicei care ~ ╚Öi ast─âzi.) 2. a dura, a se men╚Ťine, a se p─âstra, a se perpetua, a persista, a st─ârui. (Amintirea lui ~ p├«n─â ast─âzi.)
dăinui vb. v. EXISTA. FI. TRĂI. VIEȚUI.
D─éINUIRE s. men╚Ťinere, persisten╚Ť─â.

D─âinuire dex online | sinonim

D─âinuire definitie

Intrare: d─âinui
d─âinui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
d─âinui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: d─âinuire
d─âinuire substantiv feminin