Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1053296:

dăinuíre sf [At: COSTINESCU / V: (îvr) ~níre / Pl: ~ri / E: dăinui] 1 Continuare a existenței în timp Si: dăinuit, durare, durat1, menținere, păstrare, perpetuare, persistare, rămânere, stăruință, ținere, (liv) subzistare, (îvr) dăineală, petrecere. 2 (Rar) Trăire.

Dăinuire dex online | sinonim

Dăinuire definitie

Creare CV Creare CV