Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 1053294:
dăinui vt [At: I. GOLESCU, C., ap. DA ms / V: (îrv) ~ni (Pzi: dăinésc), ~năà (pzi: dắinăi) / Pzi: dắinui și ~esc / E: srb danovati] 1 (La persoana 3) A continua să existe (în timp) Si: a dura, a se menține, a se păstra, a rămâne, a sta, a ține, (liv) a subzista, (înv) a petrece, a via. 2 (Rar) A trăi.
Dăinuire dex online | sinonim
Dăinuire definitie
