ÎNSUFLEȚÍT, -Ă, însuflețiți, -te, adj. 1. Care trăiește; viu. 2. Plin de viață; animat, vioi. ♦ (Adverbial) În mod avântat, cu căldură. – V. însufleți.

ÎNSUFLEȚÍT, -Ă, însuflețiți, -te, adj. 1. Care trăiește; viu. 2. Plin de viață; animat, vioi. ♦ (Adverbial) În mod avântat, cu căldură. – V. însufleți.

ÎNSUFLEȚÍT, -Ă, însuflețiți, -te, adj. 1. Care trăiește, care este în viață; viu. Ia, am fost și eu, în lumea asta... o bucată de humă însuflețită, din Humulești. CREANGĂ, A. 71. 2. Plin de viață, animat, vioi. Vorbe însuflețite. ▭ Fața ei odată mută e acuma însuflețită. MACEDONSKI, O. I 85. ◊ Fig. Proeminentul reliev al însuflețitelor sale sculpturi. ODOBESCU, S. III 68. ♦ (Adverbial) Cu putere, cu energie. Tot mai însuflețit despică apa, ieșind din gura Dunărei. BART, S. M. 14.

ÎNSUFLEȚÍT adj. 1. v. viu. 2. animat, înviorat, (reg.) învioșat. (Atmosferă ~.) 3. v. vivace. 4. v. intens. 5. v. animat. 6. v. entuziast.

Însuflețit ≠ neînsuflețit, neanimat

însuflețit a. 1. care are suflet sau vieață: ființe însuflețite; 2. fig. îmbărbătat.

ÎNSUFLEȚIT adj. 1. viu. (Ființe ~.) 2. înviorat, (reg.) învioșat. (Atmosferă ~.) 3. vioi, viu, vivace. (Tempo ~ de execuție a unei compoziții muzicale.) 4. febril, intens, încordat, viu. (Ritm ~ de muncă.) 5. animat, viu. (O discuție ~.) 6. avîntat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, înflăcărat, înfocat, pasionat, (livr.) ardent, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înaripat. (Cuvinte ~; un discurs ~.)