ÎNSUFLEȚÍT, -Ă, însuflețiți, -te, adj. 1. Care trăiește, care este în viață; viu. Ia, am fost și eu, în lumea asta... o bucată de humă însuflețită, din Humulești. CREANGĂ, A. 71. 2. Plin de viață, animat, vioi. Vorbe însuflețite. ▭ Fața ei odată mută e acuma însuflețită. MACEDONSKI, O. I 85. ◊ Fig. Proeminentul reliev al însuflețitelor sale sculpturi. ODOBESCU, S. III 68. ♦ (Adverbial) Cu putere, cu energie. Tot mai însuflețit despică apa, ieșind din gura Dunărei. BART, S. M. 14.