11 definiții pentru ulucă
ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la construirea gardurilor și a împrejmuirilor.
2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din
uluce (
pl. lui
uluc). ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la facerea gardurilor și a împrejmuirilor.
2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din
uluce (
pl. lui
uluc). ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scîndură întrebuințată în construcții, mai ales la facerea gardurilor și a împrejmuirilor.
Dincă se îndreptă spre o poartă de uluci ascuțite sus. CAMIL PETRESCU, O. II 7.
Pe dreapta începea gardul de uluci. REBREANU, R. I 78.
2. (Mai ales la
pl.) Gard făcut din uluci (
1).
Privesc peste ulucă la vecin. BENIUC, V. 84.
Trîntise portița de la uluci, tropăise prin curte in goană apăsată, smuncise clanța ușii de afară. SADOVEANU, M. C. 141.
A suit la niște uluci, le-a sărit; pe urmă, alt șanț și alte garduri. CARAGIALE, P. 87. –
Pl. și:
uluce (ODOBESCU, S. I 109).
ulúcă (scândură)
s. f.,
g.-d. art. ulúcii; pl. ulúci ulúcă s. f., g.-d. art. ulúcii; pl. ulúci ULÚCĂ s. 1. (înv. și reg.) stobor, (Olt. și Munt.) ștachetă. (Gard de ~i.) 2. v. gard. ULÚCĂ ~ci f. 1) Scândură groasă din care se fac garduri. 2) Îngrăditură făcută din astfel de scânduri. /<Din uluce pl. ulucă f.
1. scândură groasă, cu care se închide un loc;
2. gard de uluci:
grădina era înconjurată cu uluci de scânduri de stejar GHICA. [Lit. scândură de uluc sau de jghiab].
2) palánc n., pl.
urĭ, și
palán, pl.
e (ung.
palánk, par, palisadă, d. it.
palanca. V.
palancă 2).
Trans. Munt. Gard de scîndurĭ groase orĭ de parĭ groșĭ. (Cel de scîndurĭ supțirĭ se numește
ulucă, mold.
zaplaz). – Și
pălan, pl.
e, și
pălant, pl.
e și
urĭ. V.
stobor. ulúcă f., pl.
ĭ (d.
uluc).
Vest. Scîndură de gard:
mitocancele se uĭtaŭ peste ulucĭ. V.
palanc și
stobor. ULUCĂ s. 1. (înv. și reg.) stobor, (Olt. și Munt.) ștachetă. (Gard de ~i.) 2. gard, împrejmuire, îngrăditură, ocol, (înv. și reg.) ogradă, stobor, (reg.) tîrcol, (Mold. și Bucov.) zăplaz, (înv.) cuprins. (Și-a ridicat o ~ în jurul curții.) Ulucă dex online | sinonim
Ulucă definitie
Intrare: ulucă
ulucă 2 pl. -e substantiv feminin
ulucă 1 pl. -i substantiv feminin