STEL, steluri, s. n. (Bot.) Cilindru (4) central. – Din germ. Stele.

STEL, steluri, s. n. (Bot.) Cilindru (4) central. – Din germ. Stele.

stel s. n., pl. stéluri

STEL s.n. (Bot.) Partea centrală din structura rădăcinii și tulpinii, care conține țesuturile conducătoare; cilindru central. [< germ. Stele].

STEL¹ s. n. cilindru central al axei vegetalelor vasculare, care conține țesuturile conducătoare. (< fr. stèle, germ. Stele)

STEL²(O)-, -STÉL, -STELÍE elem. „cilindru central”. (< fr. stél/o/-, -stèle, -stélie, cf. lat. stela, gr. stele)

-STEL (-STELĂ) „columnă, cilindru central”. ◊ gr. stele „coloană, columnă” > fr. -stèle, engl. id., germ. id. > rom. -stel și -stelă.

-STELĂ, v. -STEL.