STEL, steluri, s. n. (Bot.) Cilindru (4) central. – Din germ. Stele.

STEL, steluri, s. n. (Bot.) Cilindru (4) central. – Din germ. Stele.

stel s. n., pl. stéluri

STEL s.n. (Bot.) Partea centrală din structura rădăcinii și tulpinii, care conține țesuturile conducătoare; cilindru central. [< germ. Stele].

STEL¹ s. n. cilindru central al axei vegetalelor vasculare, care conține țesuturile conducătoare. (< fr. stèle, germ. Stele)