spărgător definitie

18 definiții pentru spărgător

SPĂRGĂTÓR, -OÁRE, spărgători, -oare, adj., s. n., s. m. și f. I. Adj. Care sparge, care sfărâmă (piatră, cărbuni etc.). II. S. n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ◊ Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț. III. S. m. și f. 1. Hoț care intră undeva cu forța (spărgând uși, încuietori etc.) pentru a jefui. 2. (În sintagma) Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron care vine să lucreze în locul muncitorilor greviști pentru a zădărnici o grevă. – Sparge + suf. -ător.
SPĂRGĂTÓR, -OÁRE, spărgători, -oare, adj., subst. I. Adj. Care sparge, care sfărâmă (piatră, cărbuni etc.). II. S. n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ◊ Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț. III. S. m. și f. 1. Hoț care intră undeva cu forța (spărgând uși, încuietori etc.) pentru a jefui. 2. (În sintagma) Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron, care vine să lucreze în locul muncitorilor greviști pentru a zădărnici o grevă. – Sparge + suf. -ător.
SPĂRGĂTÓR2, -OÁRE, spărgători, -oare, adj. Care sparge, sfărîmă (piatră, cărbuni etc.).
SPĂRGĂTÓR1, spărgătoare, s. n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a cojilor tari ale anumitor fructe etc. Spărgător de nuci. ◊ Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț.
SPĂRGĂTÓR3, -OÁRE, spărgători, -oare, s. m. și f. 1. Hoț care intră undeva cu forța, spărgînd uși, lacăte pentru a jefui. 2. Persoană care provoacă neînțelegeri și disensiuni într-o asociație, care subminează unitatea unei organizații. ◊ Spărgător de grevă = agent al patronului, plătit pentru a zădărnici o grevă, venind să lucreze în locul muncitorilor greviști. Aci și la Arsenal, așa se hotărîseră comandanții să facă: să zădărnicească solidaritatea și dîrzenia muncitorilor, tocmind spărgători de grevă din rîndurile lor și din afară. PAS, Z. IV 153. (Eliptic) Tot atelierul e în grevă? – Nu, numai noi. Ceilalți, spărgători ordinari! GALAN, Z. R. 84.
spărgătór2 (mașină, instalație) s. n., pl. spărgătoáre
spărgătór1 adj. m., s. m., pl. spărgătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. spărgătoáre
spărgătór adj. m., s. m., pl. spărgătóri; f. sg. și pl. spărgătoáre
spărgătór s. n., pl. spărgătoáre
SPĂRGĂTÓR s. (arg.) trăsnitor. (~ul a fost arestat.)
SPĂRGĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care sparge. /a sparge + suf. ~ător
SPĂRGĂTÓR2 ~oáre n. Instrument pentru spargerea unor materiale dure (sau a fructelor cu coajă). ~ de nuci. ◊ ~ de gheață navă de construcție specială capabilă să-și croiască drum prin câmpurile de gheață, lăsând în urmă un coridor de navigație pentru alte vase. /a sparge + suf. ~ător
SPĂRGĂTÓR3 ~i m. Hoț care sparge lacăte sau uși de la încăperi, spre a prăda. ◊ ~ de grevă persoană care continuă lucrul în timpul grevei. /a sparge + suf. ~ător
spărgătoare f. unealtă de spart nuci, alune.
spărgător m. cel ce sparge.
spărgătór, -oáre adj. Care sparge. S.m. Hoț care sparge lăzile de banĭ. S. f., pl. orĭ, și n., pl. oare. Un fel de clește de spart nucĭ, alune ș. a. (fr. casse-noisettes).
SPĂRGĂTOR s. (arg.) trăsnitor.
spărgătór de gheáță-institút s. n. Institut de cercetare amenajat pe un spărgător de gheață ◊ „Spărgător de gheață-institut. Deocamdată, un asemenea «institut plutitor» se află abia în stadiul de proiect.” Sc. 6 XII 77 p. 5. ◊ „Un spărgător de gheață-institut, primul de acest fel din lume, va fi construit în curând în Uniunea Sovietică.” R.l. 20 XII 77 p. 6 (din spărgător de gheață + institut, probabil după model rus; spărgător de gheață, după fr. brise-glace[s], engl. ice breaker, germ. Eisbrecher; DTP, LTR)

spărgător dex

Intrare: spărgător (adj.)
spărgător adjectiv substantiv neutru
Intrare: spărgător (s.m.)
spărgător substantiv masculin substantiv neutru