SPĂRGĂTÓR³, -OÁRE, spărgători, -oare, s. m. și f. 1. Hoț care intră undeva cu forța, spărgînd uși, lacăte pentru a jefui. 2. Persoană care provoacă neînțelegeri și disensiuni într-o asociație, care subminează unitatea unei organizații. ◊ Spărgător de grevă = agent al patronului, plătit pentru a zădărnici o grevă, venind să lucreze în locul muncitorilor greviști. Aci și la Arsenal, așa se hotărîseră comandanții să facă: să zădărnicească solidaritatea și dîrzenia muncitorilor, tocmind spărgători de grevă din rîndurile lor și din afară. PAS, Z. IV 153. (Eliptic) Tot atelierul e în grevă? – Nu, numai noi. Ceilalți, spărgători ordinari! GALAN, Z. R. 84.