Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 804190:

spărgătór, -oáre adj. Care sparge. S.m. Hoț care sparge lăzile de banĭ. S. f., pl. orĭ, și n., pl. oare. Un fel de clește de spart nucĭ, alune ș. a. (fr. casse-noisettes).

Spărgător dex online | sinonim

Spărgător definitie