SFETÍ, sfetesc,
vb. IV. (
înv.)
1. Refl. și
tranz. A (se) arăta, a (se) ivi.
2. Refl. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. ◊
Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). – Din
sl. svĕtiti. SFETÍ, sfetesc,
vb. IV. (
Înv.)
1. Refl. și
tranz. A (se) arăta, a (se) ivi.
2. Refl. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. ◊
Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). – Din
sl. svĕtiti. SFETE- (Învechit; și în forma sfeti-) Element de compunere însemnînd «sfînt» și care stă înaintea unor nume proprii. La al doilea ceas al dimineții de sîmbătă, la poarta curții și la sfete-Neculai cel bogat era mare îmbulzeală. SADOVEANU, Z. C. 173. Lui sfeti-Ilie i-a dat în samă tunetele. ȘEZ. III 1. – Variantă:
sfeti-. SFETÍ2, sfetesc,
vb. IV.
Refl. (Astăzi rar)
1. A se arăta, a se ivi. [Amoriul] după ce se sfetește, Îndată se risipește. CONACHI, P. 151. ◊
Tranz. Zile, nopți petrec cu gîndul la dulcea închipuire Ce pururea îmi aduce și-mi sfetește nălucire. CONACHI, P. 82.
2. (Despre acțiuni, situații) A căpăta o anumită întorsătură, a ajunge la un capăt, a se limpezi. Ne veți uita și pe noi, după ce s-ar sfeti lucrurile. C. PETRESCU, A. R. 54. Președintele Villara a închis discuțiunea, zicînd ca să se mai amîne arestările pînă se va vedea cum se sfetesc lucrurile. GHICA, S. A. 161. ◊
Expr. (Mai ales în construcții negative)
A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși cuiva ceea ce întreprinde.
sfetí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. sfetésc,
imperf. 3
sg. sfeteá;
conj. prez. 3 să sfeteáscă
sfetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfetésc, imperf. 3 sg. sfeteá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfeteáscă SFĂT s. v. clopotar, paracliser, țârcovnic. SFETÍ vb. v. amesteca, apărea, arăta, clarifica, descurca, desluși, elucida, explica, ivi, întâmpla, lămuri, limpezi, pica, preciza, trișa. sfetí (-tésc, -ít), vb. –
1. A lămuri, a descoperi, a clarifica. –
2. (
Refl.) A se întrezări, a se întrevedea. –
Var. sfiti.
Megl. sfités, sfitiri „a lumina”.
Sl. svĕtiti, svitĕti (Miklosich, Lexicon, 830; Cihac, II, 337). –
Der. șfeșnic (
var. înv. sveș(t)nic),
s. n. (suport de lumînări;
Olt., ram), din
sl. svĕtilĭnikŭ, svĕštĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44); sfeșnicar,
s. m. (copac rămuros); sfetilnă,
s. f. (
înv., cînt liturgic), din
sl. svĕtilĭna, trad. a
gr. φωταγωγιϰόν (Tiktin).
sfăt2, sfeți, s.m. (reg.) copil de țigan. sfetì v.
1. a da o taină pe față: îi s’a părut că s’a sfetit viitorul GHICA;
2. a descoperi înșelătoria (în jocul de cărți). [Slav. SVIETITI, a ieși la lumină].
sféte saŭ
sféti, fem. sféta s. (sîrb. svete, voc. d. svet, fem. sveta). Vechĭ. Rar. Sfîntu, sfînta (numaĭ înaintea unuĭ nume): sfete Neculaĭ (Cog. Let. 3, 224). – Și
sv-. – Și azĭ în vest
sfet: sfet Ilie (Lung. Univ. 9 Dec. 1929; 3, 5).
sfetésc și
sfitésc v. tr. (vsl. svĭetiti, a lumina, a arăta, d. svĭet, lumină; rus. svĭetitĭ, a lumina. V.
prosfetesc, sfeșnic). Vechĭ. Descoper, arăt, daŭ pe față, daŭ la lumină.
sfăt s. v. CLOPOTAR. PARACLISER. ȚÎRCOVNIC. sfeti vb. v. AMESTECA. APĂREA. ARĂTA. CLARIFICA. DESCURCA. DESLUȘI. ELUCIDA. EXPLICA. IVI. ÎNTÎMPLA. LĂMURI. LIMPEZI. PICA. PRECIZA. TRIȘA.