sfeti definitie

2 intrări

16 definiții pentru sfeti

SFETÍ, sfetesc, vb. IV. (înv.) 1. Refl. și tranz. A (se) arăta, a (se) ivi. 2. Refl. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). – Din sl. svĕtiti.
SFETÍ, sfetesc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. și tranz. A (se) arăta, a (se) ivi. 2. Refl. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). – Din sl. svĕtiti.
SFETE- (Învechit; și în forma sfeti-) Element de compunere însemnînd «sfînt» și care stă înaintea unor nume proprii. La al doilea ceas al dimineții de sîmbătă, la poarta curții și la sfete-Neculai cel bogat era mare îmbulzeală. SADOVEANU, Z. C. 173. Lui sfeti-Ilie i-a dat în samă tunetele. ȘEZ. III 1. – Variantă: sfeti-.
SFETI1- v. sfete-.
SFETÍ2, sfetesc, vb. IV. Refl. (Astăzi rar) 1. A se arăta, a se ivi. [Amoriul] după ce se sfetește, Îndată se risipește. CONACHI, P. 151. ◊ Tranz. Zile, nopți petrec cu gîndul la dulcea închipuire Ce pururea îmi aduce și-mi sfetește nălucire. CONACHI, P. 82. 2. (Despre acțiuni, situații) A căpăta o anumită întorsătură, a ajunge la un capăt, a se limpezi. Ne veți uita și pe noi, după ce s-ar sfeti lucrurile. C. PETRESCU, A. R. 54. Președintele Villara a închis discuțiunea, zicînd ca să se mai amîne arestările pînă se va vedea cum se sfetesc lucrurile. GHICA, S. A. 161. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși cuiva ceea ce întreprinde.
sfetí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfetésc, imperf. 3 sg. sfeteá; conj. prez. 3 să sfeteáscă
sfetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfetésc, imperf. 3 sg. sfeteá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfeteáscă
SFĂT s. v. clopotar, paracliser, țârcovnic.
SFETÍ vb. v. amesteca, apărea, arăta, clarifica, descurca, desluși, elucida, explica, ivi, întâmpla, lămuri, limpezi, pica, preciza, trișa.
sfetí (-tésc, -ít), vb.1. A lămuri, a descoperi, a clarifica. – 2. (Refl.) A se întrezări, a se întrevedea. – Var. sfiti. Megl. sfités, sfitiri „a lumina”. Sl. svĕtiti, svitĕti (Miklosich, Lexicon, 830; Cihac, II, 337). – Der. șfeșnic (var. înv. sveș(t)nic), s. n. (suport de lumînări; Olt., ram), din sl. svĕtilĭnikŭ, svĕštĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44); sfeșnicar, s. m. (copac rămuros); sfetilnă, s. f. (înv., cînt liturgic), din sl. svĕtilĭna, trad. a gr. φωταγωγιϰόν (Tiktin).
sfăt2, sfeți, s.m. (reg.) copil de țigan.
sfetì v. 1. a da o taină pe față: îi s’a părut că s’a sfetit viitorul GHICA; 2. a descoperi înșelătoria (în jocul de cărți). [Slav. SVIETITI, a ieși la lumină].
sféte saŭ sféti, fem. sféta s. (sîrb. svete, voc. d. svet, fem. sveta). Vechĭ. Rar. Sfîntu, sfînta (numaĭ înaintea unuĭ nume): sfete Neculaĭ (Cog. Let. 3, 224). – Și sv-. – Și azĭ în vest sfet: sfet Ilie (Lung. Univ. 9 Dec. 1929; 3, 5).
sfetésc și sfitésc v. tr. (vsl. svĭetiti, a lumina, a arăta, d. svĭet, lumină; rus. svĭetitĭ, a lumina. V. prosfetesc, sfeșnic). Vechĭ. Descoper, arăt, daŭ pe față, daŭ la lumină.
sfăt s. v. CLOPOTAR. PARACLISER. ȚÎRCOVNIC.
sfeti vb. v. AMESTECA. APĂREA. ARĂTA. CLARIFICA. DESCURCA. DESLUȘI. ELUCIDA. EXPLICA. IVI. ÎNTÎMPLA. LĂMURI. LIMPEZI. PICA. PRECIZA. TRIȘA.

sfeti dex

Intrare: sfeti
sfeti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: sfăt
sfăt admite vocativul