SFETÍ, sfetesc, vb. IV. (înv.) 1. Refl. și tranz. A (se) arăta, a (se) ivi. 2. Refl. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). – Din sl. svĕtiti.

SFETÍ, sfetesc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. și tranz. A (se) arăta, a (se) ivi. 2. Refl. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). – Din sl. svĕtiti.

SFETE- (Învechit; și în forma sfeti-) Element de compunere însemnînd «sfînt» și care stă înaintea unor nume proprii. La al doilea ceas al dimineții de sîmbătă, la poarta curții și la sfete-Neculai cel bogat era mare îmbulzeală. SADOVEANU, Z. C. 173. Lui sfeti-Ilie i-a dat în samă tunetele. ȘEZ. III 1. – Variantă: sfeti-.

SFETI¹- v. sfete-.

SFETͲ, sfetesc, vb. IV. Refl. (Astăzi rar) 1. A se arăta, a se ivi. [Amoriul] după ce se sfetește, Îndată se risipește. CONACHI, P. 151. ◊ Tranz. Zile, nopți petrec cu gîndul la dulcea închipuire Ce pururea îmi aduce și-mi sfetește nălucire. CONACHI, P. 82. 2. (Despre acțiuni, situații) A căpăta o anumită întorsătură, a ajunge la un capăt, a se limpezi. Ne veți uita și pe noi, după ce s-ar sfeti lucrurile. C. PETRESCU, A. R. 54. Președintele Villara a închis discuțiunea, zicînd ca să se mai amîne arestările pînă se va vedea cum se sfetesc lucrurile. GHICA, S. A. 161. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși cuiva ceea ce întreprinde.

sfetí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfetésc, imperf. 3 sg. sfeteá; conj. prez. 3 să sfeteáscă

sfetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfetésc, imperf. 3 sg. sfeteá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfeteáscă

SFĂT s. v. clopotar, paracliser, țârcovnic.

SFETÍ vb. v. amesteca, apărea, arăta, clarifica, descurca, desluși, elucida, explica, ivi, întâmpla, lămuri, limpezi, pica, preciza, trișa.

sfetí (-tésc, -ít), vb. – 1. A lămuri, a descoperi, a clarifica. – 2. (Refl.) A se întrezări, a se întrevedea. – Var. sfiti. Megl. sfités, sfitiri „a lumina”. Sl. svĕtiti, svitĕti (Miklosich, Lexicon, 830; Cihac, II, 337). – Der. șfeșnic (var. înv. sveș(t)nic), s. n. (suport de lumînări; Olt., ram), din sl. svĕtilĭnikŭ, svĕštĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44); sfeșnicar, s. m. (copac rămuros); sfetilnă, s. f. (înv., cînt liturgic), din sl. svĕtilĭna, trad. a gr. φωταγωγιϰόν (Tiktin).

sfăt², sfeți, s.m. (reg.) copil de țigan.

sfetì v. 1. a da o taină pe față: îi s’a părut că s’a sfetit viitorul GHICA; 2. a descoperi înșelătoria (în jocul de cărți). [Slav. SVIETITI, a ieși la lumină].

sféte saŭ sféti, fem. sféta s. (sîrb. svete, voc. d. svet, fem. sveta). Vechĭ. Rar. Sfîntu, sfînta (numaĭ înaintea unuĭ nume): sfete Neculaĭ (Cog. Let. 3, 224). – Și sv-. – Și azĭ în vest sfet: sfet Ilie (Lung. Univ. 9 Dec. 1929; 3, 5).

sfetésc și sfitésc v. tr. (vsl. svĭetiti, a lumina, a arăta, d. svĭet, lumină; rus. svĭetitĭ, a lumina. V. prosfetesc, sfeșnic). Vechĭ. Descoper, arăt, daŭ pe față, daŭ la lumină.

sfăt s. v. CLOPOTAR. PARACLISER. ȚÎRCOVNIC.

sfeti vb. v. AMESTECA. APĂREA. ARĂTA. CLARIFICA. DESCURCA. DESLUȘI. ELUCIDA. EXPLICA. IVI. ÎNTÎMPLA. LĂMURI. LIMPEZI. PICA. PRECIZA. TRIȘA.