Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

34 defini╚Ťii pentru revenire

REVEN├Ź1, pers. 3 revene╚Öte, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. ╚Öi refl. (Despre p─âm├ónt, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. Refl. (Despre timp) A se r─âcori. ÔÇô Din reav─ân.
REVEN├Ź2, rev├şn, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se ├«ntoarce. ÔÖŽ A ap─ârea iar; a se manifesta din nou. 2. A se ├«ntoarce la starea normal─â, obi╚Önuit─â; a-╚Öi rec─âp─âta echilibrul sufletesc, a se reg─âsi. ÔŚŐ Expr. A reveni la via╚Ť─â = a sc─âpa cu via╚Ť─â dintr-o boal─â grea. A-╚Öi reveni ├«n fire (sau ├«n sine) = a-╚Öi rec─âp─âta cuno╚Ötin╚Ťa ├«n urma unui le╚Öin, a unei crize, a unei emo╚Ťii etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ÔÖŽ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ÔÖŽ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ÔÖŽ A i se cuveni. 5. A renun╚Ťa la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. ÔÇô Din fr. revenir.
REVEN├ŹRE, reveniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reveni2 ╚Öi rezultatul ei, ├«ntoarcere. ÔÇô V. reveni.
REVEN├Ź1, pers. 3 revene╚Öte, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. ╚Öi refl. (Despre p─âm├ónt, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. Refl. (Despre timp) A se r─âcori. ÔÇô Din reav─ân.
REVEN├Ź2, rev├şn, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se ├«ntoarce. ÔÖŽ A ap─ârea iar; a se manifesta din nou. 2. A se ├«ntoarce la o stare anterioar─â (obi╚Önuit─â); a-╚Öi rec─âp─âta echilibrul sufletesc, for╚Ťa etc. ÔŚŐ Expr. A reveni la via╚Ť─â = a sc─âpa cu via╚Ť─â dintr-o boal─â grea. A-╚Öi reveni ├«n fire (sau ├«n sine) = a-╚Öi rec─âp─âta cuno╚Ötin╚Ťa ├«n urma unui le╚Öin, a unei crize, a unei emo╚Ťii etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ÔÖŽ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ÔÖŽ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ÔÖŽ A i se cuveni. 5. A renun╚Ťa la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. ÔÇô Din fr. revenir.
REVEN├ŹRE, reveniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reveni2 ╚Öi rezultatul ei, ├«ntoarcere. ÔÇô V. reveni.
REVEN├Ź2, rev├şn ╚Öi rev├şu, vb. IV. Intranz. 1. A veni ├«napoi, a se ├«ntoarce (├«n locul de unde a plecat). Desigur a aflat c─â am fost plecat─â ╚Öi ├«nc─â nu ╚Ötie c─â am revenit. C. PETRESCU, ├Ä. II 229. De unde e╚Öti revino iar─â╚Öi, S─â fim singuri. EMINESCU, O. I 122. Floarea oaspe╚Ťilor luncii cu gr─âbire se adun─â, Ca s-asculte-o c├«nt─ârea╚Ť─â revenit─â-n prim─âvar─â. ALECSANDRI, P. III 54. ÔŚŐ (Poetic) A revenit albastrul mai! Flori ├«n gr─âdin─â, flori pe plai ╚śi flori la p─âl─ârie! IOSIF, PATR. 15. A revenit frumoasa prim─âvar─â, Copacii parc─â-s nin╚Öi de-at├«ta floare. VLAHU╚Ü─é, O. A. 84. ÔÖŽ A ap─ârea, a se ivi iar; a se face v─âzut (sim╚Ťit etc.) din nou. Parc─â din senin am ├«nceput s─â suf─âr ├«n tot corpul, cum revin durerile dac─â a trecut prea repede anestezicul. CAMIL PETRESCU, P. 11. E viu ├«nc─â... vorbe╚Öte... ╚Öi ├«n fa╚Ť─â culorile-i revin. MACEDONSKI, O. I 264. 2. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źla┬╗) A se ├«ntoarce la o stare (sufleteasc─â) anterioar─â. Mama Ruxanda... s─â revin─â la sentimente mai bune. C. PETRESCU, R. DR. 121. S─â revenim la vechile noastre st─âri de suflet. GALACTION, O. I 335. ÔŚŐ Expr. A reveni la via╚Ť─â = a sc─âpa dintr-o boal─â sau dintr-o criz─â mortal─â; a se ├«ns─ân─âto╚Öi. E a treia oar─â c├«nd medicul o socoate pierdut─â ╚Öi de dou─â ori p├«n─â acum a revenit la via╚Ť─â. C. PETRESCU, C. V. 193. E rece ca de ghea╚Ť─â... Hai s─â cerc─âm de a-l face a reveni la via╚Ť─â. ALECSANDRI, T. II 175. ÔÖŽ (Adesea construit cu dativul pronumelui reflexiv) A se ├«ntoarce la starea normal─â, obi╚Önuit─â (mai ales dup─â o emo╚Ťie puternic─â); a-╚Öi rec─âp─âta echilibrul (sufletesc), a se reg─âsi. ├Äncremeni a╚Öa un r─âstimp. Dar deodat─â ├«╚Öi reveni. REBREANU, I. 54. Apoi, f─âr─â a l─âsa pe uimi╚Ťii spectatori ai teribilului supliciu s─â revin─â din ├«nlemnirea lor, el porunci pedestrimii a escalada murii. HASDEU, I. V. 102. C├«nd din f─ârmecare cerc─âm s─â revenim, ├Än bra╚Ťele durerii cuprinse ne g─âsim. ALECSANDRI, T. II 100. ÔŚŐ Expr. A-╚Öi reveni (├«n fire sau, rar, ├«n sine) = a se de╚Ötepta, a se trezi dup─â o criz─â, un le╚Öin etc., la starea de mai ├«nainte; a-╚Öi rec─âp─âta cuno╚Ötin╚Ťa. ├Ä╚Öi revine din or─â ├«n or─â din zdruncin─âtura aceea a min╚Ťii. DUMITRIU, B. F. 151. L-a udat cu ap─â, l-a frecat ╚Öi consulul ╚Öi-a revenit ├«n fire. ARDELEANU, D. 205. Abia a doua zi ea ├«ncepu a-╚Öi reveni ├«n sine ╚Öi recunoscu c─â se afl─â ├«n casa p─ârinteasc─â. GANE, N. I 82. 3. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źla┬╗ sau ┬źasupra┬╗) A se opri, a se ocupa din nou de..., a relua (un subiect, o idee). Asupra defectelor acestei teorii voi reveni mai departe. GRAUR, F. L. 7. De ideea d-lui Xenopol voi vorbi mai la vale. Revin la subiectul conferin╚Ťei. IONESCU-RION, C. 65. Vom reveni asupra acestor m├«n─âstiri, ca s─â vorbim mai am─ânun╚Ťit. BOLINTINEANU, O. 312. ÔÖŽ (F─âr─â determin─âri) A repeta, a insista. Te ├«ntreb, reveni sublocotenentul, dac─â dore╚Öti ceva. SAHIA, N. 84. 4. (Construit cu dativul) A i se atribui, a i se repartiza (cuiva ceva); a fi de resortul, de datoria (cuiva). Lui ├«i va reveni cuv├«ntul hot─âr├«tor ├«n alegerea carierii t├«n─ârului vl─âstar. VORNIC, P. 10. ÔÖŽ A i se cuveni. ├Än afar─â de linia de purtare politic─â pe care o adoptase, ╚śerban ocupase ├«nc─â... mo╚Öii care reveneau fra╚Ťilor ╚Öi nepo╚Ťilor s─âi. IORGA, L. I 159. 5. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źasupra┬╗) A nu mai respecta, a nu se mai ╚Ťine de..., a renun╚Ťa la..., a revoca. Am revenit asupra hot─âr├«rii de ieri. ÔŚŐ Refl. impers. S-a revenit asupra deciziei. C. PETRESCU, ├Ä. II 152. 6. (Construit cu un pronume ├«n dativ) A costa. Chiria ├«mi revine 50 de lei.
REVEN├Ź1, revenesc, vb. IV. Intranz. ╚Öi refl. 1. A deveni jilav, a se umezi. C├«nd v─âd femeile c─â ies mugurii la duzi... atunci scot s─âm├«n╚Ťa [de g├«ndaci] din cenu╚Ö─â, o pun ├«n cas─â la c─âldur─â... ╚Öi o las─â p├«n─â ce revene╚Öte, p├«n─â ce ├«nviaz─â viermii. I. IONESCU, M. 375. 2. A se r─âcori.
REVEN├ŹRE, reveniri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a reveni; ├«ntoarcere. Voievozi ╚Öi vl─âdici, coconi ╚Öi jup├«ni╚Ťe, soli str─âini ╚Öi c─âlug─âri... au trecut... ori au r─âmas aici ╚Öi vor mai sta p├«n─â la revenirea domnului. GALACTION, O. I 221. Sus ╚Öi jos nu era dec├«t un fream─ât de revenire la via╚Ť─â. GANE, N. II 183. 2. Opera╚Ťie de ├«nc─âlzire, la temperaturi ├«nalte, ╚Öi de r─âcire lent─â a o╚Ťelului c─âlit, cu scopul de a-i m─âri tenacitatea.
reven├ş1 (a ~) (a veni din nou) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. rev├şn, 1 pl. reven├şm, imperf. 3 sg. revene├í; conj. prez. 3 s─â rev├şn─â; imper. 2 sg. rev├şno
!reven├ş2 (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reven├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se revene├í; conj. prez. 3 s─â se revene├ísc─â
reven├şre s. f., g.-d. art. reven├şrii; pl. reven├şri
reven├ş (a se umezi) vb., ind. prez. 3 sg. reven├ę╚Öte, imperf. 3 sg. revene├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. revene├ísc─â
reven├ş (a veni din nou) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. rev├şn, imperf. 3 sg. revene├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. rev├şn─â
reven├şre s. f. venire
REVEN├Ź vb. 1. v. re├«ntoarce. 2. a reap─ârea, (rar) a se reivi. (Actorul a ~ la ramp─â.) 3. a rec─âdea. (A ~ ├«n pozi╚Ťia ini╚Ťial─â.) 4. v. ├«ntoarce. 5. (FIZ.) a se ├«ntoarce, a se r─âsfr├ónge, a se reflecta, a se repercuta, (├«nv.) a se refr├ónge. (Unda sonor─â ~ la ├«nt├ólnirea unui obstacol.) 6. v. recidiva. 7. v. r─âzg├óndi. 8. a se dezmetici, a se reculege, a se reg─âsi, a se trezi, (├«nv.) a se dezme╚Ťi, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezb─âta. (╚śi-a ~ destul de repede ╚Öi a ac╚Ťionat normal.) 9. (livr.) a incumba. (├Ä╚Ťi ~ o datorie de onoare.) 10. a i se c─âdea, a i se cuveni, (├«nv. ╚Öi reg.) a-i veni. (D─â-mi partea care-mi ~.) 11. v. costa.
REVEN├Ź vb. v. jil─âvi, r─âci, r─âcori, umezi.
REVEN├ŹRE s. 1. v. re├«ntoarcere. 2. v. ├«ntoarcere. 3. reapari╚Ťie. (~ unui actor pe scen─â.) 4. dezmeticire, reculegere, reg─âsire, trezire. (~ cuiva din uluial─â.)
A-╚Öi reveni Ôëá a se vl─âgui, a se ve╚Ötezi
REVEN├Ź vb. IV. intr. 1. A veni ├«nd─âr─ât, a se ├«ntoarce. ÔÖŽ A se ivi din nou. 2. A se ajunge din nou la aceea╚Öi stare (sufleteasc─â); a-╚Öi rec─âp─âta echilibrul (sufletesc). 3. A relua (un subiect, o idee). 4. A i se c─âdea, a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. A revoca. [P.i. rev├şn ╚Öi rev├şu, conj. -vin─â. / cf. fr. revenir].
REVEN├ŹRE s.f. 1. Ac╚Ťiunea de a reveni ╚Öi rezultatul ei; ├«ntoarcere. 2. Opera╚Ťie de ├«nc─âlzire la temperaturi ├«nalte ╚Öi de r─âcire lent─â a o╚Ťelului c─âlit pentru a i se m─âri tenacitatea. [< reveni].
REVEN├Ź vb. intr. 1. a veni ├«napoi, a se ├«ntoarce. ÔŚŐ a se ivi din nou. 2. a se ajunge din nou la aceea╚Öi stare, a-╚Öi rec─âp─âta echilibrul (sufletesc). 3. a relua (un subiect, o idee). 4. a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. a revoca. (< fr. revenir)
REVEN├ŹRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a reveni; ├«ntoarcere. 2. opera╚Ťia de ├«nc─âlzire la temperaturi ├«nalte ╚Öi de r─âcire lent─â a o╚Ťelului c─âlit pentru a i se m─âri tenacitatea (2). (< reveni)
reven├ş (-n├ęsc, reven├şt), vb. ÔÇô 1. A se macera, a se ├«nmuia, a fr─âm├«nta. ÔÇô 2. A se jil─âvi, a se umezi. ÔÇô Var. r─âveni. Mag. revedni ÔÇ×a putreziÔÇŁ de la rev ÔÇ×putreziciuneÔÇŁ (Cihac, II, 623). Dup─â Tiktin ╚Öi Candrea, ar trebui s─â se porneasc─â de la reav─ân, care ar indica umezeala p─âm├«ntului ╚Öi ar proveni din sl. revin┼ş ÔÇ×plan, netedÔÇŁ. Dar, pe l├«ng─â dificultatea semantic─â, sensul de ÔÇ×putreziciuneÔÇŁ este sigur ├«n cuv├«ntul rom., cf. Coresi: mirul are oarece t─ârie ╚Öi usuc─â ╚Öi r─âveneala trupului suge-o. Der. reav─ân (var. rav─ân, reven), adj. (umed), mai cur├«nd dec├«t de la vb., poate direct din mag. (cf. ╚Öi sb. ravenica ÔÇ×scurgere a unei mla╚Ötini ├«ntr-un r├«uÔÇŁ); reveneal─â (var. r─âveneal─â), s. f. (umezeal─â, briz─â, r─âcoare).
A SE REVEN├Ź pers. 3 se ~├ę╚Öte intranz. 1) (despre aer, p─âm├ónt etc.) A-╚Öi m─âri cantitatea de umezeal─â; a deveni reav─ân. 2) (despre timp) A pierde din c─âldura ini╚Ťial─â; a deveni mai rece; a se r─âcori. /Din reav─ân
A REVEN├Ź rev├şn intranz. 1) A veni din nou; a se ├«ntoarce. 2) A-╚Öi rec─âp─âta starea normal─â; a se redresa; a se reface; a se regenera. Pacientul ├«╚Öi revenea treptat. ÔŚŐ ~ la via╚Ť─â a) a sc─âpa de o boal─â grea; b) a rena╚Öte. 3) A (i) se atribui drept datorie (cuiva); a incumba. 4) (despre sarcini, bunuri materiale etc.) A apar╚Ťine ├«n mod firesc; a se cuveni; a se impune; a se incumba; a se c─âdea. 5) A se ocupa din nou de ceva; a relua ceva. 6) rar A valora ├«n bani; a costa. /re- + a veni
reven├Č v. 1. a veni iar, a se ├«ntoarce: prim─âvara revine ├«n to╚Ťi anii; 2. fig. a relua un subiect ├«ntrerupt: s─â revenim la chestiune.
reven├ęsc v. intr. (d. reav─ân). Jil─âvesc. V. refl. P─âm├«ntu sÔÇÖa revenit de ploa─şe.
*rev├şn ╚Öi -v├ş┼ş, a -ven├ş v. intr. (re- ╚Öi vin, dup─â fr. revenir ╚Öi lat. revenire). Vin ─şar, m─â ├«ntorn: berzele revin ├«n fie-care an (╚Öi fig.), a reveni la o chestiune sa┼ş asupra une─ş chestiun─ş. Vin la ├«mp─âr╚Ťire: asta revine c├«te un franc pe zi.
REVENI vb. 1. a se re├«ntoarce, a se returna, (pop.) a se re├«nturna. (A ~ la punctul de plecare.) 2. a rec─âdea. (A ~ ├«n pozi╚Ťia ini╚Ťial─â.) 3. a se ├«napoia, a se ├«ntoarce, a veni, (pop.) a se ├«nturna, (prin Ban.) a proveni, (├«nv.) a se toarce, a se turna. (C├«nd ai ~ acas─â?) 4. (FIZ.) a se ├«ntoarce, a se r─âsfr├«nge, a se reflecta, a se repercuta, (├«nv.) a se refr├«nge. (Unda sonor─â ~ la ├«nt├«lnirea unui obstacol.) 5. (MED.) a se ├«ntoarce, a reap─ârea, a recidiva, (reg.) a se ├«nturna. (Boala i-a ~.) 6. a se r─âzg├«ndi. 7. a se dezmetici, a se reculege, a se reg─âsi, a se trezi, (├«nv.) a se dezme╚Ťi, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezb─âta. (╚śi-a ~ destul de repede ╚Öi a ac╚Ťionat normal.) 8. (livr.) a incumba. (├Ä╚Ťi ~ o datorie de onoare.) 9. a i se c─âdea, a i se cuveni, (├«nv. ╚Öi reg.) a-i veni. (D─â-mi partea care-mi ~.) 10. a costa, a face, a fi, (rar) a pre╚Ťui, (├«nv. ╚Öi reg.) a veni, (├«nv.) a costisi. (C├«t ~ metrul de stof─â?)
reveni vb. v. JIL─éVI. R─éCI. R─éCORI. UMEZI.
REVENIRE s. 1. re├«ntoarcere, (pop.) re├«nturnare. (~ la punctul de plecare.) 2. ├«napoiere, ├«ntoarcere, venire, (pop.) ├«nturnare, ├«nturnat. (Dup─â ~ lui acas─â.) 3. reapari╚Ťie. (~ unui actor pe scen─â.) 4. dezmeticire, reculegere, reg─âsire, trezire. (~ cuiva din uluial─â.)
REVEN├ŹRE (< reveni) s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a reveni; ├«ntoarcere. 2. (METAL.) Tratament termic care se aplic─â unei piese metalice c─âlite, const├ónd ├«n ob╚Ťinerea unei ├«ntoarceri par╚Ťiale la starea de echilibru fizico-chimic corespunz─âtoare temperaturii ambiante, pentru m─ârirea ductibilit─â╚Ťii ╚Öi tenacit─â╚Ťii ╚Öi pentru reducerea tensiunilor interne; se realizeaz─â prin ├«nc─âlzirea materialului la o temperatur─â inferioar─â aceleia de transformare, urmat─â de o r─âcire dirijat─â (├«n general ├«nceat─â). 3. Varia╚Ťia ├«n timp a deforma╚Ťiei unui corp dup─â suprimarea sarcinilor aplicate ini╚Ťial.
REVENONS ├Ç NOS MOUTONS (fr.) s─â revenim la oile noastre ÔÇô ÔÇ×La farce du ma├«tre PathelinÔÇŁ. S─â revenim la subiect.

Revenire dex online | sinonim

Revenire definitie

Intrare: reveni (veni)
reveni veni verb grupa a IV-a conjugarea a V-a
Intrare: revenire
revenire substantiv feminin
Intrare: reveni (umezi)
reveni umezi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a