REVENÍRE, reveniri, s. f. 1. Acțiunea de a reveni; întoarcere. Voievozi și vlădici, coconi și jupînițe, soli străini și călugări... au trecut... ori au rămas aici și vor mai sta pînă la revenirea domnului. GALACTION, O. I 221. Sus și jos nu era decît un freamăt de revenire la viață. GANE, N. II 183. 2. Operație de încălzire, la temperaturi înalte, și de răcire lentă a oțelului călit, cu scopul de a-i mări tenacitatea.