Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru obedien╚Ť─â

OBEDI├ëN╚Ü─é, obedien╚Ťe, s. f. Supunere, ascultare. [Pr.: -di-en-] ÔÇô Din fr. ob├ędience, lat. obedientia.
OBEDI├ëN╚Ü─é, obedien╚Ťe, s. f. (Livr.) Supunere, ascultare. [Pr.: -di-en-] ÔÇô Din fr. ob├ędience, lat. obedientia.
OBEDI├ëN╚Ü─é, s. f. (Livresc) Supunere, ascultare. Pronun╚Ťat: -di-en-.
obedi├ęn╚Ť─â (-di-en-) s. f., g.-d. art. obedi├ęn╚Ťei; pl. obedi├ęn╚Ťe
obedi├ęn╚Ť─â s. f. (sil. -di-en-), g.-d. art. obedi├ęn╚Ťei; pl. obedi├ęn╚Ťe
OBEDI├ëN╚Ü─é s. v. ascultare, cumin╚Ťenie, docilitate, supunere.
OBEDI├ëN╚Ü─é s.f. (Liv.) Supunere, ascultare. [Pron. -di-en-. / cf. lat. oboedientia, fr. ob├ędience].
OBEDI├ëN╚Ü─é s. f. supunere, ascultare. (< fr. ob├ędience, lat. oboedientia)
obedien╚Ť─â s. v. ASCULTARE. CUMIN╚ÜENIE. DOCILITATE. SUPUNERE.
obedi├ęn╚Ť─â s. f. (├«n francmasonerie) Dependen╚Ť─â, ascultare ÔŚŐ ÔÇ×Dup─â 1989 au ├«nceput s─â ac╚Ťioneze ├«n Rom├ónia mai multe loji masonice, ├«n special de obedien╚Ť─â italian─â.ÔÇŁ R.l. 22 IX 93 p. 9 (cf fr. ob├ędience; DN3, DEX ÔÇô alte sensuri)
OBEDI├ëN╚Ü─é (< fr., lat.) s. f. (Livr.) Supunere, ascultare. ÔÖŽ (PSIH.) Conduit─â impus─â de rolurile sociale, individul supun├óndu-se ├«mpotriva voin╚Ťei proprii, ordinelor sau sugestiilor persoanelor cu autoritate social─â, intelectual─â, de v├órst─â etc.; o. individului, ca nivel al conformit─â╚Ťii, se manifest─â ├«n adoptarea opiniei majorit─â╚Ťii pentru a fi acceptat ╚Öi aprobat sau pentru a evita respingerea.

Obedien╚Ť─â dex online | sinonim

Obedien╚Ť─â definitie

Intrare: obedien╚Ť─â
obedien╚Ť─â substantiv feminin
  • silabisire: -di-en-