Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 922525:
OBEDIÉNȚĂ, s. f. (Livresc) Supunere, ascultare. Pronunțat: -di-en-.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
Obediență dex online | sinonim
Obediență definitie
