Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru nectar

NECT├üR, (3) nectaruri, s. n. 1. Lichid secretat de glandele nectarifere ale plantelor ╚Öi care, colectat de albine, este transformat ├«n miere. 2. (├Än mitologia greac─â) B─âutur─â a zeilor care ├«i f─âcea nemuritori pe cei ce o gustau. ÔÖŽ P. ext. B─âutur─â minunat─â, delicioas─â. 3. B─âutur─â preparat─â pe baza sucului natural extras din fructe. Nectar de caise. [Pl. (3) ╚Öi: nectare] ÔÇô Din ngr. nektar, lat., fr. nectar, germ. Nektar.
NECT├üR s. n. 1. Suc (dulce) secretat de glandele nectarifere ale plantelor ╚Öi care, colectat de albine, este transformat ├«n miere. 2. (├Än mitologia greac─â) B─âutur─â a zeilor despre care se credea c─â d─â nemurire celor care o gust─â. ÔÖŽ P. ext. B─âutur─â minunat─â, delicioas─â. 3. B─âutur─â preparat─â pe baza sucului natural extras din fructe. Nectar de caise. ÔÇô Din ngr. nektar, lat., fr. nectar, germ. Nektar.
NECT├üR, nectare, s. n. 1. Suc dulce secretat de anumite glande ├«n interiorul florilor ╚Öi care atrage insecte ╚Öi p─âs─âri. S-ar fi ├«ndulcit acum, ├«n am─âr─âciunea lui, cu nectarul florilor. SADOVEANU, E. 43. 2. (├Än mitologia greac─â) B─âutur─â a zeilor, despre care se credea c─â d─â nemurire celor care gust─â din ea. Hebe, tu a lui Joe iubit─â fiic─â! z├«n─â Ce torni nectarul vesel ├«n cupele cere╚Öti. ALECSANDRI, T. II 255. ÔÖŽ (Emfatic, prin analogie cu b─âutura mitologic─â) B─âutur─â minunat─â, delicioas─â. Tu n-ai de╚Öertat cupa ce ├«nc─â este plin─â: Tu nu ╚Ötii de-╚Ťi p─âstreaz─â otrav─â sau nectar. ALEXANDRESCU, M. 125.
!nectár s. n., (băuturi) pl. nectáruri/nectare
nectár s.n., pl. nectáre / nectáruri
NECTÁR s. (pop.) mană, miere, suc. (~ al plantelor melifere.)
NECTÁR s.n. 1. Băutură a zeilor despre care se spunea că face nemuritor pe cel care o gustă. 2. (Bot.) Suc dulce secretat de unele glande ale florilor. [< lat., gr. nectar, cf. fr. nectar].
NECTÁR s. n. 1. (mit. gr.) băutură a zeilor, despre care se credea că face nemuritor pe cel care o gustă. 2. suc dulce secretat de unele glande ale florilor. 3. (fig.) băutură fermentată; licoare. (< fr., lat. nectar, gr. nektar, germ. Nektar)
NECT├üR ~e n. 1) bot. Lichid secretat, mai ales de florile plantelor malifere, pe care albinele ├«l adun─â ╚Öi ├«l transform─â ├«n miere. 2) (├«n mitologia greac─â) B─âutur─â divin─â despre care se credea c─â d─â via╚Ť─â f─âr─â de moarte. 3) fig. B─âutur─â savuroas─â. [Pl. ╚Öi nectaruri] /<ngr. n├ęctar, lat., fr. nectar, germ. Nektar
nectar n. 1. Mit. b─âutur─â rezervat─â zeilor; 2. fig. b─âutur─â foarte pl─âcut─â.
nect├ír n., pl. ur─ş (lat. n├ęctar, n├ęctaris, vgr. n├ęktar). Mit. B─âutura zeilor (V. ambrozie). Fig. B─âutur─â delicioas─â, ma─ş ales vorbind de vin.
NECTAR s. (pop.) man─â, miere, suc. (~ al plantelor melifere.)

Nectar dex online | sinonim

Nectar definitie

Intrare: nectar (pl. -e)
nectar pl. -e
Intrare: nectar (pl. -uri)
nectar pl. -uri