Dicționare ale limbii române

2 intrări

22 definiții pentru mijlocire

MIJLOCÍ, mijlocesc, vb. IV. Intranz. A stărui pe lângă cineva în favoarea cuiva; a interveni, a intermedia. ♦ Tranz. A pune la cale, a înlesni. ♦ (Fil.) A realiza relația dintre alți doi termeni; a media. – V. mijloc.
MIJLOCÍRE, mijlociri, s. f. Acțiunea de a mijloci și rezultatul ei; intervenție, mediere, mediație. ◊ Loc. prep. Prin mijlocirea... = prin intermediul..., cu ajutorul... – V. mijloci.
MIJLOCÍ, mijlocesc, vb. IV. Intranz. A stărui pe lângă cineva în favoarea cuiva; a interveni, a intermedia. ♦ Tranz. A pune la cale, a înlesni. ♦ A realiza relația dintre alți doi termeni; a media. – V. mijloc.
MIJLOCÍRE, mijlociri, s. f. Acțiunea de a mijloci și rezultatul ei; intervenție, mediere, mediație. ◊ Loc. prep. Prin mijlocirea... = prin intermediul..., cu ajutorul... – V. mijloci.
MIJLOCÍ, mijlocesc, vb. IV. Tranz. A interveni, a stărui (pe lîngă cineva în favoarea cuiva) pentru a obține ceva. V. intermedia. Tudoran... mijlocise ca răzeșul Oarță să fie deodată dăruit cu hârtii de boierie. SADOVEANU, P. 223. Arhiepiscopul. mijloci a se trămite împotriva acestei țări armate numeroase. ODOBESCU, S. I 4 Mă rog că dacă spatariul Alecsandri are să vie cu adevărat în Franția, apoi mijlocește ca trecînd prin Liunevil să mă ia și pre mine la Paris. KOGĂLNICEANU, S. 65. ♦ A pune la cale, a înlesni. Ar trebui însă ca să mijlocești a avea un căpitălaș, de care vom avea trebuință în alte ocazii. GHICA, A. 303. Deputații erau porunciți de Tomșa ca, neputînd înturna pre Lăpușneanul din cale, să-și urmeze drumul la Constantinopol, unde prin jalobe și dare de bani, să mijlocească mazilia lui. NEGRUZZI, S. I 142. Văzduhul curat dintr-acea zi... i-au mijlocit îndreptarea sănătății. DRĂGHICI, R. 139.
MIJLOCÍRE, mijlociri, s. f. Acțiunea de a mijloci; intervenție, intermediu; demers. N-am nevoie de mijlocirea d-tale pentru a afla ce doresc oamenii mei! REBREANU, R. I 296. Se rugară de dînsa ca să intre ea la împăratul, cu mijlocire de iertare. ISPIRESCU, E. 120. Prin mijlocirea fetei el află multe. POPESCU, B. III 81.
mijlocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mijlocésc, imperf. 3 sg. mijloceá; conj. prez. 3 să mijloceáscă
mijlocíre s. f., g.-d. art. mijlocírii; pl. mijlocíri
mijlocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mijlocésc, imperf. 3 sg. mijloceá; conj. prez. 3 sg. și pl. mijloceáscă
mijlocíre s. f., g.-d. art. mijlocírii; pl. mijlocíri
MIJLOCÍ vb. a intermedia, a se interpune, a media, (rar) a negocia.
MIJLOCÍ vb. v. apărea, arăta, ivi.
MIJLOCÍRE s. 1. intermediere. (~ unei tranzactii.) 2. intermediu, mediație, mediere. (~ lui era necesară.) 3. v. cale.
MIJLOCÍRE s. v. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem.
A MIJLOCÍ ~ésc tranz. (înțelegeri, acorduri între părți adverse) A interveni în calitate de intermediar (pentru a înlesni); a pune la cale, contribuind la realizare; a media. /Din mijloc
mijlocì v. a interveni.
mijlocire f. intervențiune.
mijlocésc v. tr. (d. mijloc). Mediez, stabilesc un acord pin intervenirea mea: a mijloci o împăcare.
MIJLOCI vb. a intermedia, a se interpune, a media, (rar) a negocia.
mijloci vb. v. APĂREA. ARĂTA. IVI.
MIJLOCIRE s. 1. intermediu, mediație, mediere. (~ lui era necesară.) 2. cale, filieră, intermediu. (Prin ~ cui a ajuns la voi?)
mijlocire s. v. CALE. CHIP. FEL. FORMĂ. MANIERĂ. METODĂ. MIJLOC. MOD. MODALITATE. POSIBILITATE. PROCEDARE. PROCEDEU. PROCEDURĂ. PUTINȚĂ. SISTEM.

mijlocire definitie

mijlocire dex

Intrare: mijloci
mijloci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: mijlocire
mijlocire substantiv feminin