MIJLOCÍRE, mijlociri, s. f. Acțiunea de a mijloci și rezultatul ei; intervenție, mediere, mediație. ◊ Loc. prep. Prin mijlocirea... = prin intermediul..., cu ajutorul... – V. mijloci.

MIJLOCÍRE, mijlociri, s. f. Acțiunea de a mijloci și rezultatul ei; intervenție, mediere, mediație. ◊ Loc. prep. Prin mijlocirea... = prin intermediul..., cu ajutorul... – V. mijloci.

MIJLOCÍ, mijlocesc, vb. IV. Tranz. A interveni, a stărui (pe lîngă cineva în favoarea cuiva) pentru a obține ceva. V. intermedia. Tudoran... mijlocise ca răzeșul Oarță să fie deodată dăruit cu hârtii de boierie. SADOVEANU, P. 223. Arhiepiscopul. mijloci a se trămite împotriva acestei țări armate numeroase. ODOBESCU, S. I 4 Mă rog că dacă spatariul Alecsandri are să vie cu adevărat în Franția, apoi mijlocește ca trecînd prin Liunevil să mă ia și pre mine la Paris. KOGĂLNICEANU, S. 65. ♦ A pune la cale, a înlesni. Ar trebui însă ca să mijlocești a avea un căpitălaș, de care vom avea trebuință în alte ocazii. GHICA, A. 303. Deputații erau porunciți de Tomșa ca, neputînd înturna pre Lăpușneanul din cale, să-și urmeze drumul la Constantinopol, unde prin jalobe și dare de bani, să mijlocească mazilia lui. NEGRUZZI, S. I 142. Văzduhul curat dintr-acea zi... i-au mijlocit îndreptarea sănătății. DRĂGHICI, R. 139.

MIJLOCÍRE, mijlociri, s. f. Acțiunea de a mijloci; intervenție, intermediu; demers. N-am nevoie de mijlocirea d-tale pentru a afla ce doresc oamenii mei! REBREANU, R. I 296. Se rugară de dînsa ca să intre ea la împăratul, cu mijlocire de iertare. ISPIRESCU, E. 120. Prin mijlocirea fetei el află multe. POPESCU, B. III 81.

mijlocíre s. f., g.-d. art. mijlocírii; pl. mijlocíri

mijlocíre s. f., g.-d. art. mijlocírii; pl. mijlocíri

MIJLOCÍRE s. 1. intermediere. (~ unei tranzactii.) 2. intermediu, mediație, mediere. (~ lui era necesară.) 3. v. cale.

MIJLOCÍRE s. v. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem.

mijlocire f. intervențiune.

MIJLOCIRE s. 1. intermediu, mediație, mediere. (~ lui era necesară.) 2. cale, filieră, intermediu. (Prin ~ cui a ajuns la voi?)

mijlocire s. v. CALE. CHIP. FEL. FORMĂ. MANIERĂ. METODĂ. MIJLOC. MOD. MODALITATE. POSIBILITATE. PROCEDARE. PROCEDEU. PROCEDURĂ. PUTINȚĂ. SISTEM.