MIJLOCÍRE, mijlociri, s. f. Acțiunea de a mijloci; intervenție, intermediu; demers. N-am nevoie de mijlocirea d-tale pentru a afla ce doresc oamenii mei! REBREANU, R. I 296. Se rugară de dînsa ca să intre ea la împăratul, cu mijlocire de iertare. ISPIRESCU, E. 120. Prin mijlocirea fetei el află multe. POPESCU, B. III 81.