Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru mansuetudine

MANSUET├ÜDINE s. f. (Livr.) ├Änclina╚Ťia de a ierta cu generozitate; m─ârinimie, indulgen╚Ť─â. [Pr.: -su-e-] ÔÇô Din lat. mansuetudo, -inis, it. mansuetudine.
MANSUET├ÜDINE s. f. (Livr.) Bl├ónde╚Ťe, bun─âtate; ├«ng─âduin╚Ť─â, r─âbdare; mil─â, omenie. ÔÇô Din lat. mansuetudo, -inis, it. mansuetudine.
mansuet├║dine (livr.) (-su-e-) s. f., g.-d. art. mansuet├║dinii
mansuet├║dine s. f. (sil. -su-e-), g.-d. art. mansuet├║dinii
MANSUET├ÜDINE s. v. bl├ónde╚Ťe, bun─âtate.
MANSUET├ÜDINE s.f. (Liv.) Bl├ónde╚Ťe, bun─âtate. [Pron. -su-e-. / < lat. mansuetudo, it. mansuetudine].
MANSUET├ÜDINE s. f. bl├ónde╚Ťe, bun─âtate. (< fr. mansu├ętude, lat. mansuetudo)
*mansuet├║dine f. (lat. mansuet├║do, -├║dinis). Bl├«nde╚Ť─â, amabilitate, indulgen╚Ť─â.
mansuetudine s. v. BLÎNDEȚE. BUNĂTATE.

Mansuetudine dex online | sinonim

Mansuetudine definitie

Intrare: mansuetudine
mansuetudine substantiv feminin
  • silabisire: -su-e-