Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 885464:

MANSUETÚDINE s. f. (Livr.) Înclinația de a ierta cu generozitate; mărinimie, indulgență. [Pr.: -su-e-] – Din lat. mansuetudo, -inis, it. mansuetudine.

mansuetudine definitie

mansuetudine dex