Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 22641:

MANSUETÚDINE s. f. (Livr.) Blândețe, bunătate; îngăduință, răbdare; milă, omenie. – Din lat. mansuetudo, -inis, it. mansuetudine.

mansuetudine definitie

mansuetudine dex