Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru fluturel

FLUTUR├ëL, fluturei, s. m. 1. Flutura╚Ö (1). 2. (La pl.) Plant─â erbacee ornamental─â, cu flori reunite ├«n capitule mari, galbene ├«n partea superioar─â, purpurii la baz─â (Gaillardia aristata). ÔÇô Fluture + suf. -el.
FLUTUR├ëL, fluturei, s. m. 1. Flutura╚Ö (1). 2. (La pl.) Plant─â erbacee ornamental─â, cu flori reunite ├«n capitule mari, galbene ├«n partea superioar─â, purpurii la baz─â (Gaillardia aristata). ÔÇô Fluture + suf. -el.
FLUTURÉL, fluturei, s. m. Fluturaș (1). Pînă și flutureii umblau tot doi cîte doi. ISPIRESCU, L. 133. Zbor prin frunze fluturei. BELDICEANU, P. 56. Unde zbor, în care rai, Flutureii de pe plai? ALECSANDRI, P. II 130.
flutur├ęl s. m., pl. flutur├ęi, art. flutur├ęii
flutur├ęl s. m., pl. flutur├ęi, art. flutur├ęii
FLUTURÉL s. v. fluturaș.
flutur├ęl m., pl. e─ş. Fluture mic.
fluturel s. v. FLUTURA╚ś.
GAILLARDIA Foug., FLUTUREI, fam. Compositae. Gen originar din America Central─â ╚Öi America de N, cca 22 specii, erbacee, vivace ╚Öi anuale, nepreten╚Ťioase, cu ├«nflorire abundent─â ╚Öi de lung─â durat─â (vara-toamna). Flori portocalii ╚Öi ro╚Öii. Plante de cca 60 cm ├«n─âl╚Ťime (Pl. 35, fig. 204).

Fluturel dex online | sinonim

Fluturel definitie

Intrare: fluturel
fluturel substantiv masculin