Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru fluturel

FLUTURÉL, fluturei, s. m. 1. Fluturaș (1). 2. (La pl.) Plantă erbacee ornamentală, cu flori reunite în capitule mari, galbene în partea superioară, purpurii la bază (Gaillardia aristata). – Fluture + suf. -el.
FLUTURÉL, fluturei, s. m. 1. Fluturaș (1). 2. (La pl.) Plantă erbacee ornamentală, cu flori reunite în capitule mari, galbene în partea superioară, purpurii la bază (Gaillardia aristata). – Fluture + suf. -el.
FLUTURÉL, fluturei, s. m. Fluturaș (1). Pînă și flutureii umblau tot doi cîte doi. ISPIRESCU, L. 133. Zbor prin frunze fluturei. BELDICEANU, P. 56. Unde zbor, în care rai, Flutureii de pe plai? ALECSANDRI, P. II 130.
fluturél s. m., pl. fluturéi, art. fluturéii
fluturél s. m., pl. fluturéi, art. fluturéii
FLUTURÉL s. v. fluturaș.
fluturél m., pl. eĭ. Fluture mic.
fluturel s. v. FLUTURAȘ.
GAILLARDIA Foug., FLUTUREI, fam. Compositae. Gen originar din America Centrală și America de N, cca 22 specii, erbacee, vivace și anuale, nepretențioase, cu înflorire abundentă și de lungă durată (vara-toamna). Flori portocalii și roșii. Plante de cca 60 cm înălțime (Pl. 35, fig. 204).

Fluturel dex online | sinonim

Fluturel definitie

Intrare: fluturel
fluturel substantiv masculin