FLUTURÉL, fluturei, s. m. Fluturaș (1). Pînă și flutureii umblau tot doi cîte doi. ISPIRESCU, L. 133. Zbor prin frunze fluturei. BELDICEANU, P. 56. Unde zbor, în care rai, Flutureii de pe plai? ALECSANDRI, P. II 130.