Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru echilibru

echil├şbriu sn vz echilibru
echil├şbru sn [At: HELIADE, D. J. 106/20 / V: (├«nv) ~briu, ecuil├şbriu, ecui~, ecvil├şbrie sf ecvil├şbriu, ecvi~ / S ╚Öi: (├«nv) equi~ / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr ├ęquilibre, lat aequilibrium] 1 Situa╚Ťie a unui corp, a unui sistem etc. supus ac╚Ťiunii unor for╚Ťe egale ╚Öi opuse, care se anuleaz─â reciproc, f─âr─â a-i modifica starea de repaus sau de mi╚Öcare. 2 (├Äs) ~ stabil Pozi╚Ťie a unui corp, a unui sistem de puncte materiale care se restabile╚Öte de la sine dup─â ce a fost perturbat─â. 3 (├Äs) ~ instabil (sau nestabil, labil) Pozi╚Ťie a unui corp, a unui sistem de puncte materiale care se stabilizeaz─â ├«ntr-o form─â modificat─â fa╚Ť─â de cea ini╚Ťial─â. 4 (├Äs) ~ chimic Stare a unui sistem chimic ├«n timpul unei reac╚Ťii reversibile. 5 (├Äs) ~ dinamic Echilibru (1) al unui sistem ├«n care dou─â procese opuse se desf─â╚Öoar─â cu aceea╚Öi vitez─â, men╚Ťin├ónd astfel nemodificat─â starea ├«n care se afl─â sistemul. 6 (Fiz; d. for╚Ťe; ├«e) A fi ├«n ~ A avea proprietatea s─â ac╚Ťioneze asupra unui corp, a unui sistem etc. f─âr─â a modifica starea de repaus sau de mi╚Öcare a acestuia. 7 (Fiz; ├«s) Teoria -lui Teorie mecanicist─â ╚Öi metafizic─â ce extinde ac╚Ťiunea legii mecanice a echilibrului (1) asupra tuturor fenomenelor naturii ╚Öi societ─â╚Ťii. 8 Stabilitate a unui corp ├«n pozi╚Ťie vertical─â. 9 Pozi╚Ťie vertical─â stabil─â. 10 (├Äe) A-╚Öi pierde ~ A fi pe punctul de a c─âdea, de a se pr─âbu╚Öi. 11 Propor╚Ťie just─â ├«ntre dou─â lucruri, fenomene, situa╚Ťii etc. opuse. 12 Stare de stabilitate, de armonie care rezult─â din echilibru (11) Cf cump─ân─â, cump─ânire. 13 (├Äs) ~ economic Stare de concordan╚Ť─â ├«ntre elementele interdependente ╚Öi toate variabilele activit─â╚Ťii economice ╚Öi sociale. 14 (├Äs) ~ bugetar Stare a unui buget ├«n care veniturile acoper─â cheltuielile. 15 (Fig) Stare psihic─â manifestat─â prin armonie ├«ntre ├«nclina╚Ťii ╚Öi tendin╚Ťe, care se manifest─â printr-un comportament normal. 16 (Fig) Stare de stabilitate l─âuntric─â Cf cump─âtare, modera╚Ťie (1).
ecuil├şbriu sn vz echilibru
ecvil├şbrie sf vz echilibru
ecvil├şbriu sn vz echilibru
ecvil├şbru sn vz echilibru
ECHIL├ŹBRU, echilibre, s. n. 1. Stare de repaus a unui corp; stare sta╚Ťionar─â a unui fenomen. ÔŚŐ Echilibru dinamic = echilibru determinat de dou─â procese opuse care se desf─â╚Öoar─â cu aceea╚Öi intensitate. ÔŚŐ Expr. A-╚Öi pierde echilibrul = a fi pe punctul de a c─âdea, de a se pr─âbu╚Öi. 2. Proprietate a unui sistem de for╚Ťe sau de alte ac╚Ťiuni care au ca efect rezultant nul ╚Öi, ├«n consecin╚Ť─â, nu modific─â starea corpului ori a fenomenului asupra c─âruia se exercit─â. ÔÖŽ Fig. Stare de lini╚Öte, de armonie, de stabilitate l─âuntric─â. 3. Stare a unei balan╚Ťe economice ├«n care p─âr╚Ťile comparate sau raportate sunt egale. ÔŚŐ Echilibru bugetar = stare a unui buget ├«n care veniturile acoper─â cheltuielile. Echilibru economic = stare de concordan╚Ť─â ├«ntre elementele interdependente ╚Öi toate variabilele necesare a fi corelate ale activit─â╚Ťii economice ╚Öi sociale. 4. Fig. Propor╚Ťie, raport just ├«ntre dou─â lucruri opuse; stare de armonie care rezult─â din aceasta. ÔÇô Din fr. ├ęquilibre, lat. aequilibrium.
ECHIL├ŹBRU, echilibre, s. n. 1. Situa╚Ťie a unui corp asupra c─âruia se exercit─â for╚Ťe care nu-i schimb─â starea de mi╚Öcare sau de repaus; stare sta╚Ťionar─â a unui fenomen. ÔŚŐ Echilibru dinamic = echilibru determinat de dou─â procese opuse care se desf─â╚Öoar─â cu aceea╚Öi intensitate. ÔŚŐ Expr. A-╚Öi pierde echilibrul = a fi pe punctul de a c─âdea, de a se pr─âbu╚Öi. 2. Proprietate a anumitor sisteme de for╚Ťe de a nu schimba starea de mi╚Öcare sau de repaus a unui corp rigid asupra c─âruia se exercit─â. ÔÖŽ Fig. Stare de lini╚Öte, armonie, de stabilitate l─âuntric─â. 3. Stare a unei balan╚Ťe economice ├«n care p─âr╚Ťile comparate sau raportate sunt egale. ÔŚŐ Echilibru bugetar = stare a unui buget ├«n care veniturile acoper─â cheltuielile. Echilibru economic = stare de concordan╚Ť─â ├«ntre elementele interdependente ╚Öi toate variabilele activit─â╚Ťii economice ╚Öi sociale. 4. Fig. Propor╚Ťie just─â, raport just ├«ntre dou─â lucruri opuse; stare de armonie care rezult─â din aceasta. ÔÇô Din fr. ├ęquilibre, lat. aequilibrium.
ECHIL├ŹBRU, echilibre, s. n. 1. Situa╚Ťie a unui corp asupra c─âruia se exercit─â for╚Ťe care nu-i schimb─â starea de mi╚Öcare. P─âstrarea echilibrului ╚Öi a pozi╚Ťiei normale a corpului... depind de integritatea bulbului, a cerebelului ╚Öi a altor regiuni ale creierului. ANATOMIA 200. Pe grilaj, ├«n echilibru, se prelingea o pisic─â de culoarea fumului de ╚Ťigar─â. C. PETRESCU, ├Ä. I 21. C├«nd v─âzui, ├«n cele din urm─â, c─â echilibrul meu e aproape primejduit, desc─âlicai. HOGA╚ś, M. N. 93. ÔŚŐ Echilibru stabil = stare de echilibru a unui corp care se restabile╚Öte dup─â ce a fost perturbat─â pu╚Ťin. Echilibru instabil (nestabil sau labil) = stare de echilibru a unui corp care nu se mai restabile╚Öte dup─â ce a fost perturbat─â. ÔŚŐ Expr. A-╚Öi pierde echilibrul = a fi pe punctul de a c─âdea, de a se pr─âbu╚Öi. 2. Proprietate a anumitor sisteme de for╚Ťe de a nu schimba starea de mi╚Öcare a unui corp rigid asupra c─âreia se exercit─â. 3. Fig. Stare de lini╚Öte, de armonie, de stabilitate ├«ntre diferite situa╚Ťii, st─âri psihice etc. Echilibru sufletesc. ÔŚŐ Echilibru bugetar = stare a unui buget ├«n care veniturile s├«nt egale cu cheltuielile.
echil├şbru (-li-bru) s. n., art. echil├şbrul; pl. echil├şbre
echil├şbru s. n. (sil. -bru), art. echil├şbrul; pl. echil├şbre
ECHIL├ŹBRU s. 1. stabilitate. (Se asigur─â ~l navei.) 2. cump─ân─â, cump─âneal─â, cump─ânire. (A se afla ├«n pozi╚Ťie de ~.) 3. (rar) static─â. (Tulbur─âri de ~.) 4. v. armonie.
Echilibru Ôëá dezechilibru
ECHIL├ŹBRU s.n. 1. Stare a unui corp supus ac╚Ťiunii unor for╚Ťe sau efecte care se anuleaz─â reciproc f─âr─â s─â-i schimbe starea de mi╚Öcare. ÔÖŽ (Fil.) Teoria echilibrului = concep╚Ťie potrivit c─âreia ├«n mecanismul procesului dezvolt─ârii este esen╚Ťial─â starea de echilibru ├«ntre obiectul ├«n dezvoltare ╚Öi mediul ambiant. 2. (Fig.) Stabilitate a unei situa╚Ťii, a unei st─âri suflete╚Öti etc. ÔŚŐ Echilibru bugetar = stare a unui buget ├«n care veniturile sunt egale cu cheltuielile. [Pl. -re, -ruri. / cf. fr. ├ęquilibre, it. equilibrio, lat. aequilibrium < aequus ÔÇô egal, libra ÔÇô balan╚Ť─â].
ECHIL├ŹBRU s. n. 1. stare a unui corp supus ac╚Ťiunii unor for╚Ťe sau efecte care se anuleaz─â reciproc f─âr─â s─â-i schimbe starea de mi╚Öcare sau de repaus. 2. (biol.) ├«nsu╚Öire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autore├«nnoi. ÔÖŽ ~ ecologic = stare a unui mediu natural ├«n care compozi╚Ťia faunei ╚Öi a florei r─âm├óne aproape constant─â. 3. propor╚Ťie, raport just ├«ntre lucruri opuse. ÔÖŽ ~ de for╚Ťe = situa╚Ťie ├«n care mai multe puteri, de t─ârie aproximativ egal─â, se echilibreaz─â ca influen╚Ť─â ╚Öi domina╚Ťie ├«n lume; ~ bugetar = stare a unui buget ├«n care veniturile sunt egale cu cheltuielile. 4. (psih.) senza╚Ťie de ~ = senza╚Ťie care reflect─â pozi╚Ťia ╚Öi mi╚Öc─ârile corpului ├«n spa╚Ťiu. 5. (fig.) stare de lini╚Öte, de armonie, de stabilitate sufleteasc─â. (< fr. ├ęquilibre, lat. aequilibrium)
ECHIL├ŹBRU ~e n. 1) Stare a unui corp care este supus ac╚Ťiunii unor for╚Ťe f─âr─â a-i schimba pozi╚Ťia. 2) Pozi╚Ťie vertical─â sau atitudine stabil─â a unui corp ├«n spa╚Ťiu. 3) Concordan╚Ť─â ├«ntre lucruri opuse sau diferite. 4) fig. Stare de lini╚Öte sufleteasc─â. [Sil. -li-bru] /<fr. ├ęquilibre, lat. aequilibrium
echilibru n. 1. starea unui corp supus unor for╚Ťe egale ╚Öi contrare; 2. pozi╚Ťiune vertical─â: a pierde echilibrul; 3. fig. propor╚Ťiune just─â, stare de puteri cari se ╚Ťin unele pe altele: echilibru european.
*echil├şbru n., pl. e (fr. ├ęquilibre, d. lat. aequi-librium [d. aequus, egal, ╚Öi librare, a cump─âni]. V. libr─â, nivel). Cump─ânire, starea de repaus a unu─ş corp solicitat de for╚Ťe opuse care se distrug. A perde echilibru, a perde pozi╚Ťiunea vertical─â, a c─âdea. Fig. Justa combinare a puterilor. Echilibru european, sistem─â care tinde s─â ├«mpedice ca un stat s─â devie prea puternic fa╚Ť─â de altu.
ECHILIBRU s. 1. stabilitate. (Se asigur─â ~ navei.) 2. cump─ân─â, cump─âneal─â, cump─ânire. (A se afla ├«n pozi╚Ťie de ~.) 3. (rar) static─â. (Tulbur─âri de ~.) 4. armonie, concordan╚Ť─â, potrivire, propor╚Ťie, propor╚Ťionalitate, simetrie, (fig.) simfonie. (Un perfect ~ al elementelor unui ansamblu.)
punct de echilibru (sedim), punctul din lungul unui profil ├«n care rata schimb─ârilor eustatice este egal─â cu rata subsiden╚Ťiei. P.e. separ─â zonele de ├«n─âl╚Ťare ╚Öi de cobor├óre ale nivelului de baz─â.

Echilibru dex online | sinonim

Echilibru definitie

Intrare: echilibru (pl. echilibruri)
echilibru pl. echilibruri
echilibru pl. echilibre substantiv neutru
  • silabisire: -bru
echilibriu
Intrare: echilibru (pl. echilibre)
echilibru pl. echilibre
ecuilibriu
ecvilibrie
ecvilibriu
ecvilibru