*echilíbru n., pl. e (fr. équilibre, d. lat. aequi-librium [d. aequus, egal, și librare, a cumpăni]. V. libră, nivel). Cumpănire, starea de repaus a unuĭ corp solicitat de forțe opuse care se distrug. A perde echilibru, a perde pozițiunea verticală, a cădea. Fig. Justa combinare a puterilor. Echilibru european, sistemă care tinde să împedice ca un stat să devie prea puternic față de altu.