dezumflá [At: TDRG / Pzi: ~úmflu / E: dez- + umfla] 1-2 vt A face ca un obiect umflat (sau un organ inflamat) să-și scadă volumul (sau să revină la volumul normal). 3 vr (Pfm; îe) A i se ~ buzunarele A rămâne fără bani. 4 vr (Fig; d. oameni) A-și reveni dintr-o stare de exaltare. 5 vr (Fig; d. manifestările oamenilor) A se tempera. 6 vr (Fig; d. oameni) A se dezamăgi.

DEZUMFLÁ, dezúmflu, vb. I. 1. Tranz. A face ca un obiect umflat sau un organ inflamat să-și recapete volumul normal sau să-și scadă volumul. ◊ Refl. Cauciucul s-a dezumflat. ◊ Expr. (Refl.) A i se dezumfla buzunarele = a rămâne fără bani, cu buzunarele goale. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A-și reveni dintr-o stare de exaltare; (despre manifestări ale omului) a se potoli, a se tempera. – Pref. dez- + umfla.

DEZUMFLÁ, dezumflu, vb. I. 1. Tranz. A face ca un obiect umflat sau un organ inflamat să-și recapete volumul normal sau să-și scadă volumul. ◊ Refl. Cauciucul s-a dezumflat. ◊ Expr. (Refl.) A i se dezumfla buzunarele = a rămâne fără bani, cu buzunarele goale. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A-și reveni dintr-o stare de exaltare; (despre manifestări ale omului) a se potoli, a se tempera. – Dez- + umfla.

DEZUMFLÁ, dezúmflu, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la un obiect care este umflat sau la o ființă ori o parte a corpului ei care este inflamată) A face să nu mai fie umflat, a face să-și recapete volumul normal. Am dezumflat un cauciuc. ◊ Refl. Abdomenul s-a dezumflat. ▭ Vita se dezumflă și scapă. ȘEZ. III 203. (Expr.) A i se dezumfla buzunarele = a rămîne fără bani, cu buzunarele goale. Peste oceane, spumegă fiarele, Vînzătorii de inimi, negustorii de viață! Li se dezumflă treptat buzunarele. DEȘLIU, G. 57. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A-și reveni dintr-o stare de exaltare provocată de entuziasm, mînie etc.; (despre anumite manifestări sufletești ale omului) a se potoli, a scădea. Entuziasmul i se dezumflă pe loc. GALAN, Z. R. 145. Cînd întîlnea o cît de slabă rezistență... Dumitrescu se dezumfla, își bătea cizma cu cravașa, își mușca mustața și schimba vorba. PAS, Z. III 25. Nea Ghiță a vrut să mă omoare, dar pe urmă s-a dezumflat. SADOVEANU, M. C. 79. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de») Mînecuță s-a dezumflat de veninul mîniei și a izbucnit și el în rîs. SADOVEANU, P. M. 27.

!dezumflá (a ~) (de-zum-/dez-um-) vb., ind. prez. 3 dezúmflă

dezumflá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezúmflu, 3 sg. și pl. dezúmflă

DEZUMFLÁ vb. (reg.) a (se) stoci. (Pântecele vacii i-a fost ~ cu...)

DEZUMFLÁ vb. v. decepționa, dezamăgi, deziluziona.

A (se) dezumfla ≠ a (se) umfla

A dezumfla ≠ a umfla

A DEZUMFLÁ dezúmflu tranz. A face să se dezumfle. /dez- + a umfla

A SE DEZUMFLÁ mă dezumflu intranz. 1) A reveni la volumul normal; a ajunge la dimensiunile obișnuite. 2) fig. (despre persoane) A se calma, revenind de la o stare de exaltare; a se tempera. /dez- + a (se) umfla

dezumflà v. a înceta de a mai fi umflat.

DEZUMFLA vb. (reg.) a (se) stoci. (Pîntecele i-a fost ~ cu...)

dezumfla vb. v. DECEPȚIONA. DEZAMĂGI. DEZILUZIONA.