DEZUMFLÁ, dezúmflu, vb. I. 1. Tranz. A face ca un obiect umflat sau un organ inflamat să-și recapete volumul normal sau să-și scadă volumul. ◊ Refl. Cauciucul s-a dezumflat. ◊ Expr. (Refl.) A i se dezumfla buzunarele = a rămâne fără bani, cu buzunarele goale. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A-și reveni dintr-o stare de exaltare; (despre manifestări ale omului) a se potoli, a se tempera. – Pref. dez- + umfla.