Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru dezarticulat

dezarticul├í1 [At: LM / S ╚Öi: (├«nv) desa~ / E: fr d├ęsarticuler] 1 vt (Med; c.i. membre sau p─âr╚Ťi ale lor) A amputa la nivelul unei articula╚Ťii. 2 vr (D. oase) A ie╚Öi din articula╚Ťie Si: a se disloca. 3 vr (D. un organism, un tot organic etc.) A-╚Öi pierde unitatea, coeziunea Si: a (se) dezmembra, a (se) dezagrega. 4 vt A anula.
dezarticula2 vt [At: RESMERI╚Ü─é, D. / S ╚Öi: (├«nv) desa~ / Pzi: ~l├ęz / E: dez- + articula] 1 (Rar; c.i. cuvinte, silabe ╚Öi alte sunete ale vorbirii) A separa. 2 (Rar) A suprima articolul de la cuvinte articulate.
dezarticulát1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dezarticula1] (Rar) 1-2 Dezarticulare1 (1-2). 3 Anulare.
dezarticulát2 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dezarticula2] (Rar) 1-2 Dezarticulare2 (1-2).
dezarticul├ít3, ~─â a [At: RESMERI╚Ü─é, D. / S ╚Öi: (├«nv) desa~ / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: dezarticula1] 1 (D. membre sau p─âr╚Ťi ale lor) Care a suferit opera╚Ťia de amputare la nivelul unei articula╚Ťii. 2 (D. oase) Care a ie╚Öit din articula╚Ťii Si: dislocat. 3 (Fig; d. oameni ╚Öi manifest─ârile lor) Care este lipsit de coordonare, neav├ónd precizie sau elasticitate ├«n mi╚Öc─âri Si: dezechilibrat, rigid.
dezarticul├ít4, ~─â a [At: RESMERI╚Ü─é, D. / S ╚Öi: (├«nv) desa~ / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: dezarticula2] 1 (D. sunete vocale) Emis f─âr─â participarea organelor vorbirii. 2 (Pex) Pronun╚Ťat neclar Si: bolborosit, ├«ng─âimat. 3 Nearticulat. 4 (Spc) Lipsit de claritate, unitate, armonie etc. 5 (Rar; grm) Nearticulat.
DEZARTICUL├ü, dezarticulez, vb. I. 1. Tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articula╚Ťii. 2. Refl. (Despre oase) A ie╚Öi din articula╚Ťii; a se disloca. 3. Refl. Fig. A-╚Öi pierde coeziunea, unitatea. ÔÇô Din fr. d├ęsarticuler.
DEZARTICUL├üT, -─é, dezarticula╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre oase) Ie╚Öit, s─ârit din articula╚Ťii; dislocat. 2. Fig. Incapabil de mi╚Öc─âri coordonate; (despre mi╚Öc─âri) care arat─â, tr─âdeaz─â lips─â de coordonare; dezordonat. 3. (Despre membre sau p─âr╚Ťi ale lor) Amputat la nivelul unei articula╚Ťii. 4. (Rar; despre cuvinte ╚Öi despre sunetele vorbirii) R─âu articulat, pronun╚Ťat neclar. ÔÇô V. dezarticula.
DEZARTICUL├ü, dezarticulez, vb. I. 1. Tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articula╚Ťii. 2. Refl. (Despre oase) A ie╚Öi din articula╚Ťii; a se disloca. 3. Refl. Fig. A-╚Öi pierde coeziunea, unitatea. ÔÇô Din fr. d├ęsarticuler.
DEZARTICUL├üT, -─é, dezarticula╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre oase) Ie╚Öit, s─ârit din articula╚Ťii; dislocat. 2. Fig. Incapabil de mi╚Öc─âri coordonate; (despre mi╚Öc─âri) care arat─â, tr─âdeaz─â lips─â de coordonare; dezordonat. 3. (Despre membre sau p─âr╚Ťi ale lor) Amputat la nivelul unei articula╚Ťii. 4. (Rar; despre cuvinte ╚Öi despre sunetele vorbirii) R─âu articulat, pronun╚Ťat neclar. ÔÇô V. dezarticula.
DEZARTICUL├ü, dezarticulez, vb. I. Tranz. A scoate (un membru) din articula╚Ťie (printr-o opera╚Ťie chirurgical─â). ÔÖŽ Refl. (Despre oase) A ie╚Öi din ├«ncheieturi, a se disloca; fig. (despre un organism, un tot organic) a-╚Öi pierde coeziunea, a se dezagrega.
DEZARTICUL├üT, -─é, dezarticula╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre membre) Scos din articula╚Ťie; (despre oase) ie╚Öit din ├«ncheieturi, dislocat. 2. Fig. Incapabil de mi╚Öc─âri coordonate; dezechilibrat; ╚Ťeap─ân. Mioara... cade ├«ncet ├«n fotoliu, ca o p─âpu╚Ö─â dezarticulat─â. CAMIL PETRESCU, T. II 34. Prostit, dezarticulat, risipit cu des─âv├«r╚Öire suflete╚Öte, Gore se pr─âbu╚Öise l├«ng─â ma╚Öin─â. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 39. 3. (Rar, despre cuvinte ╚Öi despre sunetele vorbirii) R─âu articulat, neclar pronun╚Ťat. ├«mi pluteau vorbele nesigure, dezarticulate. CAMIL PETRESCU, U. N. 12.
!dezarticulá (a ~) (de-zar-/dez-ar-) vb., ind. prez. 3 dezarticuleáză
dezarticul├í vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezarticul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dezarticule├íz─â
DEZARTICULÁ vb. v. luxa.
DEZARTICULÁT adj. v. luxat.
DEZARTICUL├ü vb. I. tr. A scoate un membru din ├«ncheietur─â, din articula╚Ťie. ÔÖŽ refl. (Despre oase) A ie╚Öi din articula╚Ťii; (fig.) a se sf─âr├óma, a se spulbera, a se dezagrega. [Cf. fr. d├ęsarticuler].
DEZARTICUL├üT, -─é adj. 1. Scos din ├«ncheietur─â; ie╚Öit din ├«ncheietur─â. 2. (Fig.) Cu mi╚Öc─âri necoordonate. ÔÖŽ ╚Üeap─ân. 3. (Lingv.; despre sunete, cuvinte) Prost articulat, neclar, r─âu pronun╚Ťat. [< dezarticula].
DEZARTICUL├ü vb. I. tr. 1. (med.; despre membre) a face s─â ias─â din articula╚Ťie. 2. (chir.) a amputa la nivelul unei articula╚Ťii. II. refl. 1. (despre oase) a ie╚Öi din ├«ncheieturi. 2. a-╚Öi pierde coeziunea, a se dezmembra. (< fr. d├ęsarticuler)
DEZARTICUL├üT, -─é adj. 1. (despre membre, oase) scos din articula╚Ťie. 2. (fig.) cu mi╚Öc─âri necoordonate; dezechilibrat. 3. (despre sunete, cuvinte) r─âu articulat, neclar. (< dezarticula)
A DEZARTICUL├ü ~├ęz tranz. 1) (membre) A scoate din articula╚Ťie (printr-o opera╚Ťie chirurgical─â). 2) A desface ├«n p─âr╚Ťile componente; a dezmembra. /<fr. d├ęsarticuler
A SE DEZARTICUL├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (despre membre) A ie╚Öi din articula╚Ťie; a se disloca; a se luxa; a se scr├ónti. 2) (despre comunit─â╚Ťi) A pierde coeziunea intern─â; a se dezagrega; a se dezmembra; a se descompune; a se destr─âma; a se dezbina. /<fr. d├ęsarticuler
dezarticul├á v. 1. a face o amputare ├«n articula╚Ťiuni: a dezarticula un um─âr; 2. Anat. a separa oasele unui schelet.
* dezarticul├ęz v. tr. (fr. d├ęsarticuler). Scot din articula╚Ťiune, desfac un schelet, o ma╚Öin─â. Fac o amputare la articula╚Ťiun─ş.
DEZARTICULA vb. (MED.) a (se) deplasa, a (se) disloca, a (se) luxa, a (se) scr├«nti, a (se) suci, (rar) a (se) r─âsuci, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. ╚Öi Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (╚śi-a ~ osul um─ârului.)
DEZARTICULAT adj. (MED.) deplasat, dislocat, luxat, scrîntit, sucit, (rar) răsucit, (prin vestul Munt.) proclintit. (Os ~.)
DEZARTICUL├üT, -─é adj. (< dezarticul├í, cf. fr. d├ęsarticuler): ├«n sintagmele cuv├ónt dezarticulat ╚Öi sunet dezarticulat (v.).

Dezarticulat dex online | sinonim

Dezarticulat definitie

Intrare: dezarticula
dezarticula verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: dez-
Intrare: dezarticulat
dezarticulat adjectiv