descindere definitie

2 intrări

24 definiții pentru descindere

descínde vi [At: HELIADE, O. I, 340 / Pzi: descínd / E: fr descendre, lat descendere) 1 A se deplasa dintr-un punct superior într-un punct cu altitudine inferioară. 2 (D. păsări) A se deplasa din cer spre pământ sau spre linia orizontului Si: a coborî. 3 (Fig) A se înjosi. 4 (D. sunete) A descrește în intensitate. 5-6 A sosi și a se opri într-un loc (și a rămâne acolo pentru un timp). 7 A se stabili cu forța pe un teritoriu Cf a coloniza, a cuceri. 8 A se trage dintr-o anumită familie. 9 A-și avea originea dintr-un anumit loc. 10 A proveni din anumiți înaintași. 11 (Pex) A fi continuatorul operei sau doctrinei unei persoane sau unui curent filozofic, literar, cultural, preluând ideile acestuia. 12 (D. organele forței publice) A se deplasa la fața locului în vederea unei investigații sau unei percheziții.
descíndere sf [At: DEX / Pl: ~ri E: descinde] 1 Deplasare dintr-un punct superior într-un punct cu altitudine inferioară Si: descins1 (1). 2 Deplasare a păsărilor din cer spre pământ sau spre linia orizontului Si: coborâre, descins1 (2). 3 (Fig) Înjosire. 4 Descreștere a intensității sunetelor. Si: descins1 (4). 5-6 Sosire și oprire într-un loc (și rămânere acolo pentru un timp) Si: descins1 (5-6). 7 Stabilire cu forța pe un teritoriu Cf colonizare, cucerire, descins1 (7). 8 Provenire dintr-o anumită familie Si: descins1 (8). 9 Provenire dintr-un anumit loc Si: descins1 (9). 10 Provenire din anumiți înaintași Si: descins1 (10). 11 (Pex) Continuare a operei sau a doctrinei unei persoane sau unui curent filozofic, literar, cultural, preluând ideile acestuia Si: descins1 (11). 12 (D. organele forței publice) Deplasare la locul săvârșirii infracțiunii, pentru a face constatări ori a strânge probe care să ducă la lămurirea cazului Si: descins1 (12).
DESCÍNDE, descínd, vb. III. Intranz. 1. A-și avea originea, a se trage din cineva. 2. A se da jos, a coborî. 3. A ajunge (și a se opri) într-un loc; a fi cazat (la un hotel, la o gazdă). 4. (Despre organele forței publice) A se deplasa, a sosi la fața locului în vederea unei investigații sau a unei percheziții. [Perf. s. descinsei, part. descins] – Din lat. descendere, fr. descendre.
DESCÍNDERE, descinderi, s. f. Acțiunea de a descinde și rezultatul ei. ♦ Deplasare a unui organ de urmărire penală la locul săvârșirii infracțiunii, pentru a face constatări și a strânge probe. – V. descinde.
DESCÍNDE, descínd, vb. III. Intranz. 1. A-și avea originea, a se trage din cineva. 2. A se da jos, a coborî. 3. A ajunge (și a se opri) într-un loc; a trage (la un hotel, la o gazdă). 4. (Despre organele forței publice) A se deplasa, a sosi la fața locului în vederea unei investigații sau a unei percheziții. [Perf. s. descinséi, part. descíns] – Din lat. descendere, fr. descendre.
DESCÍNDERE, descinderi, s. f. Acțiunea de a descinde și rezultatul ei. ♦ Deplasare a unui organ de urmărire penală la locul săvârșirii infracțiunii, pentru a face constatări și a strânge probe de natură a duce la lămurirea pricinii. – V. descinde.
DESCÍNDE, descínd, vb. III. Intranz. 1. A se trage din cineva, a-și avea originea. 2. A coborî, a se da jos. Ceata de amici... descinse din automobil și îl urmă. C. PETRESCU, C. V. 59. 3. A ajunge (și a se opri) într-un loc; a trage (la un hotel, la o gazdă). Tustrei au descins, ocolind pe peron, la biroul unde îi aștepta Vartolomeu Diaconu. C. PETRESCU, A. 312. – Forme gramaticale: perf. s. descinsei, part. descins.
DESCÍNDERE, descinderi, s. f. 1. Sosire. Lui Costică-i voi scrie după descinderea în Rügen. CARAGIALE, O. VII 72. 2. Vizitarea unui loc de către organele forței publice, în vederea unei investigații sau percheziții. Au fost descinderi și declarații. C. PETRESCU, R. DR. 168.
descínde (a ~) (a proveni, a coborî) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descínd, 1 pl. descíndem; conj. prez. 3 să descíndă; ger. descinzấnd; part. descíns
descíndere s. f., g.-d. art. descínderii; pl. descínderi
descínde (a-și avea originea, a coborî) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descínd, 1 pl. descíndem; perf. s. 1 sg. descinséi, 1 pl. descínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descíndă; ger. descinzând; part. descíns
descíndere s. f., g.-d. art. descínderii; pl. descínderi
DESCÍNDE vb. 1. v. coborî. 2. a coborî, a proveni, a se trage. (~ din os de domn.)
DESCÍNDERE s. v. coborâre.
DESCÍNDE vb. III. intr. 1. A se trage din cineva, a avea o anumită descendență. 2. A coborî, a se da jos. 3. A se opri pentru un anumit timp undeva. 4. (Despre organele forței publice) A se deplasa la fața locului pentru a face o investigație. [P.i. descínd, perf.s. -insei, part. -ins. / < lat. descendere, cf. fr. descendre].
DESCÍNDERE s.f. Acțiunea de a descinde și rezultatul ei. ♦ Deplasare la fața locului a organelor forței publice, pentru o investigație. [< descinde].
DESCÍNDE vb. intr. 1. a-și avea originea, a se trage din... 2. a coborî. 3. a se opri pentru un anumit timp undeva. 4. (despre organele forței publice) a se deplasa la fața locului pentru a face o investigație. (< lat. descendere, fr. descendre)
A DESCÍNDE descínd intranz. 1) A avea descendență; a se trage. 2) A se da jos. 3) (despre drumeți, călători etc.) A se opri pentru odihnă; a poposi. 4) (despre organele în drept) A se deplasa la fața locului pentru a cerceta sau pentru a percheziționa. /<lat. descendere, fr. descendre
descinde v. a (se) coborî.
descindere f. 1. acțiune de a descinde: coborîre; 2. irupțiune, invaziune; descinderea Normanzilor în Anglia; 3. vizitarea unui loc de către magistrați spre a face perchizițiuni: descindere locală.
*descínd, -cíns, a -cínde v. intr. (d. lat. de-scéndere, d. scándere, a se suĭ. V. scară, ascensor). Mă daŭ jos, mă scobor (de pe cal, de pe munte, din pod, din tren, din corabie). Trag în gazdă, mîn (conj. II). Mă întind pînă jos: pădurea descinde pînă în vale. Mă las maĭ jos (vorbind de coloana de mercur din barometru): barometru descinde (adică: mercuru din el). Scobor tonu: a descinde cu un ton. Mă trag, mă deriv: Româniĭ descind din Romanĭ. Poliția a descins în culcușu hoților, a pătruns în culcușu lor. A descinde în mormînt, a muri. V. deștind.
*descíndere f. Acțiunea de a descinde. A face o descindere, a te duce să facĭ o perchezițiune ca să confiștĭ ceva, că să-l prinzĭ pe cineva ș.a.
DESCINDE vb. 1. a (se) coborî, a (se) scoborî, (înv.) a (se) deștinde. (~ din trăsură.) 2. a coborî, a proveni, a se trage. (~ din os de domn.)
DESCINDERE s. coborîre, scoborîre. (~ din trăsură.)

descindere dex

Intrare: descinde
descinde verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: descindere
descindere substantiv feminin