descíndere sf [At: DEX / Pl: ~ri E: descinde] 1 Deplasare dintr-un punct superior într-un punct cu altitudine inferioară Si: descins¹ (1). 2 Deplasare a păsărilor din cer spre pământ sau spre linia orizontului Si: coborâre, descins¹ (2). 3 (Fig) Înjosire. 4 Descreștere a intensității sunetelor. Si: descins¹ (4). 5-6 Sosire și oprire într-un loc (și rămânere acolo pentru un timp) Si: descins¹ (5-6). 7 Stabilire cu forța pe un teritoriu Cf colonizare, cucerire, descins¹ (7). 8 Provenire dintr-o anumită familie Si: descins¹ (8). 9 Provenire dintr-un anumit loc Si: descins¹ (9). 10 Provenire din anumiți înaintași Si: descins¹ (10). 11 (Pex) Continuare a operei sau a doctrinei unei persoane sau unui curent filozofic, literar, cultural, preluând ideile acestuia Si: descins¹ (11). 12 (D. organele forței publice) Deplasare la locul săvârșirii infracțiunii, pentru a face constatări ori a strânge probe care să ducă la lămurirea cazului Si: descins¹ (12).

DESCÍNDERE, descinderi, s. f. Acțiunea de a descinde și rezultatul ei. ♦ Deplasare a unui organ de urmărire penală la locul săvârșirii infracțiunii, pentru a face constatări și a strânge probe. – V. descinde.

DESCÍNDERE, descinderi, s. f. Acțiunea de a descinde și rezultatul ei. ♦ Deplasare a unui organ de urmărire penală la locul săvârșirii infracțiunii, pentru a face constatări și a strânge probe de natură a duce la lămurirea pricinii. – V. descinde.

DESCÍNDERE, descinderi, s. f. 1. Sosire. Lui Costică-i voi scrie după descinderea în Rügen. CARAGIALE, O. VII 72. 2. Vizitarea unui loc de către organele forței publice, în vederea unei investigații sau percheziții. Au fost descinderi și declarații. C. PETRESCU, R. DR. 168.

descíndere s. f., g.-d. art. descínderii; pl. descínderi

descíndere s. f., g.-d. art. descínderii; pl. descínderi

DESCÍNDERE s. v. coborâre.

DESCÍNDERE s.f. Acțiunea de a descinde și rezultatul ei. ♦ Deplasare la fața locului a organelor forței publice, pentru o investigație. [< descinde].

descindere f. 1. acțiune de a descinde: coborîre; 2. irupțiune, invaziune; descinderea Normanzilor în Anglia; 3. vizitarea unui loc de către magistrați spre a face perchizițiuni: descindere locală.

*descíndere f. Acțiunea de a descinde. A face o descindere, a te duce să facĭ o perchezițiune ca să confiștĭ ceva, că să-l prinzĭ pe cineva ș.a.

DESCINDERE s. coborîre, scoborîre. (~ din trăsură.)