*descínd, -cíns, a -cínde v. intr. (d. lat. de-scéndere, d. scándere, a se suĭ. V. scară, ascensor). Mă daŭ jos, mă scobor (de pe cal, de pe munte, din pod, din tren, din corabie). Trag în gazdă, mîn (conj. II). Mă întind pînă jos: pădurea descinde pînă în vale. Mă las maĭ jos (vorbind de coloana de mercur din barometru): barometru descinde (adică: mercuru din el). Scobor tonu: a descinde cu un ton. Mă trag, mă deriv: Româniĭ descind din Romanĭ. Poliția a descins în culcușu hoților, a pătruns în culcușu lor. A descinde în mormînt, a muri. V. deștind.