Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

36 defini╚Ťii pentru deochi

deoche├í [At: BIBLIA (1688) 147/1 / V: deoch├ş, ~chi├í, ~oiche├í, dio~ / P: de-o~ / Pzi: de├│chi / E: deochi] 1 vt (├Än supersti╚Ťii) A v─ât─âma s─ân─âtatea sau bun─âstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioas─â. 2-3 vr A se ├«mboln─âvi de deochi1 (2-3). 4 vr (D. vreme) A se strica.
deoch├ş2 v vz deochea
de├│chi1 sn [At: EMINESCU, P. 188 / V: di├│~, d─â├│~, didi├│~ / Pl: ~ ╚Öi ~uri / E: de4 + ochi] (├Än supersti╚Ťii) 1 Putere (magic─â) atribuit─â unor oameni, de a ├«mboln─âvi pe cei asupra c─ârora ├«╚Öi fixeaz─â privirea (cu r─âutate, invidie etc.). 2 Efect al privirii care deoache (1) Si: deocheat1 (5), deochetur─â (1). 3 Boal─â pricinuit─â de privirea care deoache (1) Si: deocheat1 (6), deochetur─â (2). 4 (├Äe) A se trece cu de ~ul sau a se ├«ntrece cu de ~ul A se obr─âznici. 5 (├Äe) A trece (pe cineva) cu ~ul A batjocori (pe cineva) afirm├ónd lucruri neadev─ârate. 6 (├Äe) De-a ~ul Cu admira╚Ťie. 7 (├Äs) Frumuse╚Ťe de ~ Frumuse╚Ťe deosebit─â. 8 (├Äs; gm╚Ť) S─â nu-i fie (cuiva) de ~ Formul─â de admira╚Ťie pentru calit─â╚Ťile fizice ori pentru inteligen╚Ťa cuiva (care nu trebuie deocheat). modificat─â
DEOCHE├ü, de├│chi, vb. I. 1. Tranz. (├Än supersti╚Ťii) A d─âuna s─ân─ât─â╚Ťii, succesului sau bun─âst─ârii cuiva printr-o privire rea sau invidioas─â. 2. Refl. A se ├«mboln─âvi de deochi (2). ÔÖŽ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: de-o-. ÔÇô Var.: dioche├í vb. I] ÔÇô Din deochi.
DE├ôCHI, deochiuri, s. n. 1. Putere atribuit─â unor oameni, de a ├«mboln─âvi pe cei asupra c─ârora ├«╚Öi fixeaz─â privirea (cu r─âutate, invidie etc.). 2. Efectul privirii care deoache; boal─â pricinuit─â de aceast─â privire; deochetur─â. ÔŚŐ Expr. De-a deochiul = cu admira╚Ťie. (Ast─âzi, mai ales ├«n glum─â) S─â nu(-i) fie (cuiva) de deochi! formul─â de admira╚Ťie pentru calit─â╚Ťile fizice ori pentru inteligen╚Ťa cuiva (care nu trebuie deocheat). [Var.: (reg.) di├│chi s. n.] ÔÇô De4 + ochi1.
DIOCHEÁ vb. I v. deochea.
DIÓCHI s. n. v. deochi.
DEOCHE├ü, de├│chi, vb. I. 1. Tranz. (├Än supersti╚Ťii) A v─ât─âma s─ân─âtatea sau bun─âstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioas─â. 2. Refl. A se ├«mboln─âvi de deochi. ÔÖŽ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: -de-o-. ÔÇô Var.: dioche├í, vb. I.] ÔÇô Din deochi.
DE├ôCHI (rar, 2) deochiuri, s. n. 1. Putere (magic─â) pe care supersti╚Ťio╚Öii o atribuie unor oameni, de a ├«mboln─âvi pe cei asupra c─ârora ├«╚Öi fixeaz─â privirea (cu r─âutate, invidie etc.). 2. Efectul privirii care deoache; boal─â pricinuit─â de aceast─â privire; deochetur─â. ÔŚŐ Expr. De-a deochiul = cu admira╚Ťie. (Ast─âzi, mai ales ├«n glum─â) S─â nu(-i) fie (cuiva) de deochi! formul─â de admira╚Ťie pentru calit─â╚Ťile fizice ori pentru inteligen╚Ťa cuiva (care nu trebuie deocheat). [Var.: (reg.) di├│chi s. n.] ÔÇô De4 + ochi1.
DIOCHEÁ vb. I v. deochea.
DIÓCHI s. n. v. deochi.
DEOCHE├ü, de├│chi, vb. I. 1. Tranz. (├Än supersti╚Ťii) A v─ât─âma s─ân─âtatea (sau bun─âstarea) cuiva printr-o privire rea, invidioas─â, mirat─â (de frumuse╚Ťea, calit─â╚Ťile, succesul cuiva). ╚śtii, cred c─â m-a deocheat omul acela. GALAN, Z. R. 97. E un copil minune. Mi-a crescut pe ne╚Ötiute chiar subt ochi. Doamne, numai s─â nu mi-l deochi! CAMIL PETRESCU, T. III 392. Ce de mai cavaleri pl─âcu╚Ťi se uit─â la d-voastr─â... De nu v-ar deochea! ALECSANDRI, T. 309. ÔŚŐ Absol. Ochiul ce deoache La el s─â nu cate. TEODORESCU, P. P. 366. ÔŚŐ Refl. S-a oprit ├«n prag ╚Öi a scuipat u╚Öor ├«ntr-o parte ca s─â nu m─â deochi. SADOVEANU, N. F. 22. [Baba] l─â purcelul, ├«l scald─â... ├«l str├«nge de nas ╚Öi-l sumu╚Ť─â, ca s─â nu se deoache, odorul! CREANG─é, P. 76. 2. Refl. Fig. (Despre vreme) A se strica. Deodat─â s-a schimbat vremea cea frumoas─â ├«ntr-o vijelie cumplit─â... ÔÇô A╚Öa-i c─â s-a deocheat vremea? zise unul dintre pl─âie╚Öi. CREANG─é, A. 30.
DE├ôCHI s. n. 1. (╚śi ├«n forma regional─â diochi) Putere magic─â, pe care supersti╚Ťio╚Öii o atribuie unor oameni, de a ├«mboln─âvi pe cei asupra c─ârora ├«╚Öi fixeaz─â privirea (cu mirare,├žu admira╚Ťie sau cu inten╚Ťia de a face r─âu). M─â doare capul. B─âiatul cu pr─âjitura... Ce ochi!... Oare s─â fi exist├«nd deochiul? CARAGIALE, O. II 13. Abie zis-au, ╚Öi pe loc, Ca un fulger viu de foc, Crunt diochiul au ajuns Pe copii ╚Öi i-au str─âpuns! ALECSANDRI, P. II 184. 2. Efectul privirii care deoache, boala, r─âul pricinuit de ea. Tu╚Öa U╚Ťa o scuip─â, ca s-o apere de deochi. SADOVEANU, M. C. 78. S─â dep─ârteze desc├«nticul sau diochiul. ODOBESCU, S. I 198. De diochi, de soarte rele ╚śi de ╚Öerpi te-oi desc├«nta. ALECSANDRI, P. A. 38. ÔŚŐ Expr. De-a deochiul = cu admira╚Ťie. Eu nu ╚Ötiu de ce privea... P─âtru a╚Öa de-a deochiul la ea. SLAVICI, la TDRG. (Azi mai ales ├«n glum─â) S─â nu(-i) fie (cuiva) de deochi! formul─â pe care o roste╚Öte cel supersti╚Ťios pentru a feri de efectul r─âu al privirii sale pe cel pe care ├«l admir─â. Ia uita╚Ťi-v─â la d├«nsa ce ochi are, s─â nu fie de deochi! IBR─éILEANU, A. 148. Dulci-s ochii umbrei tale ÔÇô nu le fie de diochi! EMINESCU, O. I 80. ÔÇô Variant─â: di├│chi s. n.
DIÓCHI s. n. v. deochi.
deoche├í (a ~) (de-o-chea) vb., ind. prez. 1 ╚Öi 2 sg. de├│chi, 3 deo├íche, 1 pl. deoch├ęm, 2 pl. deoche├í╚Ťi; conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. s─â de├│chi, 3 s─â deo├íche; ger. deoch├şnd; part. deoche├ít
de├│chi s. n., pl. de├│chiuri (s─â nu-╚Ťi fie de deochi!)
de de├│chi prep. + s. n.
deoche├í vb. (sil. de-o-chea), ind. ╚Öi conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. de├│chi, 3 sg. ╚Öi pl. deo├íche, 1 pl. deoch├ęm, 2 pl. deoche├í╚Ťi; ger. deoch├şnd; part. deoche├ít
de├│chi s. n. (sil. de-ochi), pl. de├│chiuri
DEOCHEÁ vb. (pop.) a poci, (reg.) a pocita, (reg.) a săgeta, a strica. (Crede că l-a ~ cineva pe copil.)
DEOCHEÁ vb. v. invidia, pizmui.
DEÓCHI s. deochetură, (pop.) potcă, (reg.) mirătură, râvnă. (Îi face farmece de ~.)
A SE DEOCHE├ü m─â de├│chi intranz. (├«n supersti╚Ťii) A se ├«mboln─âvi de deochi. [Sil. de-o-chea] /Din deochi
A DEOCHEÁ deóchi tranz. A face să se deoache. [Sil. de-o-chea] /Din deochi
DE├ôCHI n. pop. (├«n supersti╚Ťii) Boal─â pricinuit─â de privirea admirativ─â, ├«nvidioas─â sau r─âut─âcioas─â a unor persoane, care se crede c─â dispun de o putere magic─â. /de + ochi
deochi├á v. 1. a fermeca cu privirea: s─â nu deoachie copila╚Öul CR.; 2. fig. a se face mai r─âu: sÔÇÖa deochiat vremea CR. [V. deochiu].
deochiu n. vr─âjire cu ochiul, dup─â supersti╚Ťia popular─â (av├ónd de rezultat o indispozi╚Ťiune cu durere de cap, ├«nso╚Ťit─â de c─âldur─â u╚Öoar─â, ame╚Ťeal─â ╚Öi c─âsc─âturi): s─â nu fie de deochiu!; a se ├«ntrece cu deochiul, a-╚Öi lua prea mult─â libertate: v─â prea ├«ntrece╚Ťi cu deochiul Cr. [Compus din de ochiu: forma╚Ťiune analog─â cu de d├ónsele, de v├ónt etc., indic├ónd origina, cauza boalelor corespunz─âtoare].
de├│ch─ş, a -che├í v. tr. (de ╚Öi och─ş. ÔÇô De├│ch─ş, deoch─ş, deo├íche, deoch├ęm, deoche├í╚Ť─ş, deo├íche; deoche├ím; deoche├í─ş, -che├í╚Ö─ş, -ch├ę; s─â deo├íche; deochind). Farmec, ├«mboln─âvesc, fac s─â decad─â arunc├«nd o privire rea, invidioas─â, de mirare ╚Ö.a.: nu te uita a╚Öa mult la copil s─â nu-l deoch─ş! V. refl. M─â ├«mboln─âvesc, ├«ncep s─â decad din cauza deoch─şulu─ş. Fig. M─â compromit, perd prestigiu. Fac regrese, merg spre r─â┼ş: timpu se deoache. ÔÇô ├Än vest a 2-ch─şa. ├Än Mold. sud di├│ch─ş, dioch├ęt, a dioche├í, ├«n nord a dioch├ę. Cp. cu trunchez.
de├│ch─ş n., pl. -ch─şur─ş (de ╚Öi och─ş). F─ârm─âcare, ├«mboln─âvire, regres produs de privirea cu─şva. ÔÇô Poporu, c├«nd a─ş vre-o boal─â a c─âru─ş cauz─â nÔÇÖo pricepe, zice c─â te-a deocheat cineva, c─â e╚Öt─ş bolnav de deoch─ş. ├Än general, c─â s─â fi─ş deocheat, trebu─şe s─â fi─ş frumos, robust, ├«nalt, bogat, norocos, c─â s─â se mire lumea. O vit─â frumoas─â ╚Öi admirat─â se poate deochea, ╚Öi de ace─şa i se ├«mplete╚Öte o panglic─â ro╚Öie ├«n coam─â or─ş coad─â. Tot a╚Öa cu copii─ş. Frumos cal! S─â nu fie de deoch─ş! NÔÇÖar fi de deoch─ş! Nu fie de deoch─ş! ├Äs expresiun─ş ca s─â nu se ├«mboln─âveasc─â or─ş s─â nu se ur├«╚Ťeasc─â. Leac de deoch─ş, contra deoch─şulu─ş. ÔÇô ├Än est, pop. di├│ch─ş. V. desc├«nt,
di├│ch─ş V. deoch─ş.
DEOCHEA vb. (pop.) a poci, (reg.) a pocita, a s─âgeta, a strica. (Crede c─â l-a ~ cineva pe copil.)
deochea vb. v. INVIDIA. PIZMUI.
DEOCHI s. deochetură, (pop.) potcă, (reg.) mirătură, rîvnă. (Îi face farmece de ~.)
deoche├í, deochi, vb. tranz. ÔÇô A fermeca cu privirea. ÔÇô Din deochi (╚ś─âineanu, Scriban, DEX, MDA).
de├│chi, deochiuri, s.n. ÔÇô (mag.) ÔÇ×Boal─â ce se cap─ât─â prin vr─âjire cu ochiiÔÇŁ (╚Üiplea, 1906): ÔÇ×Dac─â cutare om r─âu la ochi se uit─â p─âtrunz─âtor la altul ╚Öi nu-╚Öi aduce aminte de sine, atunci acela la care se uit─â e deocheat. Fiindc─â suferin╚Ťa aceasta e crezut─â ca efect al privirii ochilor, ea se nume╚Öte deochi, adec─â boala provocat─â de ochii r─âi. Cel deocheat are dureri de cap, pu╚Ťin─â fierb├ón╚Ťeal─â, aprinderea fe╚Ťii ╚Öi n-are poft─â de m├óncare ╚Öi, de regul─â, cade ├«ntr-o stare de mole╚Öeal─â, de nu poate lucra nemica. Ca preservative ├«n contra deochiului, mai ales la copii, se pun la m├ón─â nasturi albi lega╚Ťi cu a╚Ť─â sau panglic─â ro╚Öie, ca privitorii s─â-╚Öi aduc─â aminte c─â-l pot deocheaÔÇŁ (Ioana Ofrin, 60 ani, Once╚Öti, cf. B├órlea, 1924, II: 334). ├Än expr. s─â nu-i fie de deochi = formul─â obligatorie, ├«nso╚Ťit─â de gestul formal al scuipatului spre copilul nou-n─âscut (D─âncu╚Ö, 2010). ÔÇô Din de + ochi (Scriban, DEX, MDA).
de├│chi, -uri, s.n. ÔÇô (mag.) ÔÇ×Boal─â ce se cap─ât─â prin vr─âjire cu ochiiÔÇŁ (╚Üiplea 1906): ÔÇ×Dac─â cutare om r─âu la ochi se uit─â p─âtrunz─âtor la altul ╚Öi nu-╚Öi aduce aminte de sine, atunci acela la care se uit─â e deochiat. Fiindc─â suferin╚Ťa aceasta e crezut─â ca efect al privirii ochilor, ea se nume╚Öte deochi, adec─â boala provocat─â de ochii r─âi. Cel deochiat are dureri de cap, pu╚Ťin─â fierb├ón╚Ťeal─â, aprinderea fe╚Ťii ╚Öi n-are poft─â de m├óncare ╚Öi de regul─â cade ├«ntr-o stare de mole╚Öeal─â, de nu poate lucra nemica. Ca preservative ├«n contra deochiului, mai ales la copii, se pun la m├ón─â nasturi albi lega╚Ťi cu a╚Ť─â sau panglic─â ro╚Öie, ca privitorii s─â-╚Öi aduc─â aminte c─â-l pot deocheaÔÇŁ (Ioana Ofrin, 60 ani, Once╚Öti, cf. B├órlea 1924 II: 334). ÔÇô De + ochi.

Deochi dex online | sinonim

Deochi definitie

Intrare: deochea
deochea verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: de-o-chea
diochea verb grupa I conjugarea I
Intrare: deochi
deochi substantiv neutru
  • silabisire: de-ochi
diochi