Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru deghizat

deghiz├í [At: CALENDAR (1853), 102 / S: (├«nv) ~gui~, ~isa / Pzi: ~z├ęz / E: fr d├ęguiser] 1-2 vtr A (se) ├«mbr─âca ├«n a╚Öa fel ├«nc├ót s─â nu poat─â fi recunoscut Si: a se travesti. 3-4 vtr (Fig) A (se) prezenta sub o alt─â form─â dec├ót cea adev─ârat─â Si: a se ascunde, a se camufla, a se disimula, a se masca.
deghizát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deghiza] 1-2 Deghizare (1-2).
deghizat2, ~─â a [At: P├ÄCLEANU, I. II, 29/23 / S: (├«nv) ~gui~ / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: deghiza] 1 (D. oameni) ├Ämbr─âcat astfel ├«nc├ót s─â nu poat─â fi recunoscut Si: travestit2. 2 (Fig) Prezentat sub o alt─â form─â dec├ót cea adev─ârat─â Si: ascuns2, camuflat2, disimulat2, mascat2
DEGHIZ├ü, deghizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«mbr─âca ├«n a╚Öa fel, ├«nc├ót s─â nu poat─â fi recunoscut; a (se) travesti. ÔÖŽ Tranz. Fig. A prezenta ceva sub alt─â form─â dec├ót cea adev─ârat─â; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. ÔÇô Din fr. d├ęguiser.
DEGHIZ├üT, -─é, deghiza╚Ťi, -te, adj. 1. Travestit. 2. Fig. Mascat, camuflat. ÔÇô V. deghiza.
DEGHIZ├ü, deghizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«mbr─âca ├«n a╚Öa fel, ├«nc├ót s─â nu poat─â fi recunoscut; a (se) travesti. ÔÖŽ Tranz. Fig. A prezenta ceva sub alt─â form─â dec├ót cea adev─ârat─â; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. ÔÇô Din fr. d├ęguiser.
DEGHIZ├üT, -─é, deghiza╚Ťi, -te, adj. 1. Travestit. 2. Fig. Mascat, camuflat. ÔÇô V. deghiza.
DEGHIZÁ, deghizez, vb. I. 1. Refl. A se îmbrăca în așa fel încît să nu poată fi recunoscut; a se travesti. V. costuma. În vremea carnavalului, mă deghizez cu vreun caftan. EMINESCU, N. 85. 2. Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decît cea adevărată; a masca, a ascunde. Vanitatea ta Cu merit patriotic voiești a deghiza. BOLINTINEANU, O. 135.
DEGHIZ├üT, -─é, deghiza╚Ťi, -te, adj. 1. ├Ämbr─âcat ├«n a╚Öa fel ├«nc├«t s─â nu fie recunoscut; travestit. V. costumat. Trebuia s─â g─âsesc pe jandarmii no╚Ötri ├«n straie s─âte╚Öti. Eram deghiza╚Ťi ╚Öi noi, eu ╚Öi Ionescu. SADOVEANU, P. M. 122. Am fugit de-acas─â deghizat─â. EMINESCU, N. 82. 2. Fig. Acoperit, mascat, camuflat. Trimiterea lui ca ambasador la Paris a fost ca un... exil deghizat. GHICA, S. 160.
deghizá (a ~) vb., ind. prez. 3 deghizeáză
deghiz├í vb., ind. prez. 1 sg. deghiz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deghize├íz─â
DEGHIZÁ vb. a (se) travesti, (pop.) a (se) preface, (înv. și reg.) a (se) străvesti, (înv.) a (se) schimba. (S-a ~ în femeie.)
DEGHIZÁ vb. v. ascunde, disimula, tăinui.
DEGHIZÁT adj. v. disimulat.
DEGHIZÁT adj., adv. 1. adj. travestit, (înv.) străvestit. (Un bărbat ~.) 2. adv. travestit, (înv.) tiptil. (Umbla ~.)
DEGHIZ├ü vb. I. tr., refl. A (se) travesti. ÔÖŽ (Fig.) A (se) ascunde, a (se) disimula; a (se) schimba; a (se) masca. [< fr. d├ęguiser].
DEGHIZ├ü vb. tr., refl. 1. a (se) travesti. 2. (fig.) a (se) ascunde sub anumite aparen╚Ťe, a (se) disimula, a (se) masca. (< fr. d├ęguiser)
deghiz├í (deghiz├ęz, deghiz├ít), vb. ÔÇô A travesti, a disimula, a ascunde. Fr. d├ęguiser.
A DEGHIZ├ü ~├ęz tranz. A face s─â se deghizeze; a travesti. /<fr. d├ęguiser
A SE DEGHIZ├ü m─â ~├ęz intranz. 1) A-╚Öi schimba ├«mbr─âc─âmintea (pentru a nu putea fi recunoscut); a se travesti. 2) A se ascunde sub aparen╚Ťe ├«n╚Öel─âtoare (cu scopul de a induce ├«n eroare); a se camufla; a se travesti. /<fr. d├ęguiser
deghiz├á v. 1. a str─âvesti o persoan─â; 2. a se ascunde, a schimba: a deghiza o clauz─â (= fr. d├ęguiser).
*deghiz├ęz v. tr. (fr. d├ęguiser, d. guise [d. vgerm. wisa, ngerm. wise] fel). Barb. Travestesc, schimb hainele ca s─â nu fie recunoscut. Fig. Ascund supt aparen╚Ťe ├«n╚Öel─âtoare: a-╚Ť─ş deghiza sentimentele.
travest├ęsc v. tr. (fr. travestir, d. it. travestire, din tra- [ca rom. tre- din tresar] ╚Öi vestire, a ├«mbr─âca). ├Ämbrac ├«n alte ha─şne ca s─â nu fie recunoscut. Fig. Traduc ├«n stil burlesc: Scarron a travestit Eneida. ÔÇô ╚śi str- (ca cuv. care ├«ncep cu str-). Ca barb. deghizez. V. tiptil.
DEGHIZA vb. a (se) travesti, (pop.) a (se) preface, (înv. și reg.) a (se) străvesti, (înv.) a (se) schimba. (S-a ~ în femeie.)
deghiza vb. v. ASCUNDE. DISIMULA.
deghizat adj. v. DISIMULAT.
DEGHIZAT adj., adv. 1. adj. travestit, (înv.) străvestit. (Un bărbat ~.) 2. adv. travestit, (înv.) tiptil. (Umbla ~.)

Deghizat dex online | sinonim

Deghizat definitie

Intrare: deghiza
deghiza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deghizat
deghizat adjectiv