deghizát¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deghiza] 1-2 Deghizare (1-2).

deghizat², ~ă a [At: PÎCLEANU, I. II, 29/23 / S: (înv) ~gui~ / Pl: ~ați, ~e / E: deghiza] 1 (D. oameni) Îmbrăcat astfel încât să nu poată fi recunoscut Si: travestit². 2 (Fig) Prezentat sub o altă formă decât cea adevărată Si: ascuns², camuflat², disimulat², mascat²

DEGHIZÁT, -Ă, deghizați, -te, adj. 1. Travestit. 2. Fig. Mascat, camuflat. – V. deghiza.

DEGHIZÁT, -Ă, deghizați, -te, adj. 1. Travestit. 2. Fig. Mascat, camuflat. – V. deghiza.

DEGHIZÁT, -Ă, deghizați, -te, adj. 1. Îmbrăcat în așa fel încît să nu fie recunoscut; travestit. V. costumat. Trebuia să găsesc pe jandarmii noștri în straie sătești. Eram deghizați și noi, eu și Ionescu. SADOVEANU, P. M. 122. Am fugit de-acasă deghizată. EMINESCU, N. 82. 2. Fig. Acoperit, mascat, camuflat. Trimiterea lui ca ambasador la Paris a fost ca un... exil deghizat. GHICA, S. 160.

DEGHIZÁT adj. v. disimulat.

DEGHIZÁT adj., adv. 1. adj. travestit, (înv.) străvestit. (Un bărbat ~.) 2. adv. travestit, (înv.) tiptil. (Umbla ~.)

DEGHIZAT adj., adv. 1. adj. travestit, (înv.) străvestit. (Un bărbat ~.) 2. adv. travestit, (înv.) tiptil. (Umbla ~.)

deghizat adj. v. DISIMULAT.