deghizá [At: CALENDAR (1853), 102 / S: (înv) ~gui~, ~isa / Pzi: ~zéz / E: fr déguiser] 1-2 vtr A (se) îmbrăca în așa fel încât să nu poată fi recunoscut Si: a se travesti. 3-4 vtr (Fig) A (se) prezenta sub o altă formă decât cea adevărată Si: a se ascunde, a se camufla, a se disimula, a se masca.

deghizát¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deghiza] 1-2 Deghizare (1-2).

deghizat², ~ă a [At: PÎCLEANU, I. II, 29/23 / S: (înv) ~gui~ / Pl: ~ați, ~e / E: deghiza] 1 (D. oameni) Îmbrăcat astfel încât să nu poată fi recunoscut Si: travestit². 2 (Fig) Prezentat sub o altă formă decât cea adevărată Si: ascuns², camuflat², disimulat², mascat²

DEGHIZÁ, deghizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut; a (se) travesti. ♦ Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decât cea adevărată; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. – Din fr. déguiser.

DEGHIZÁT, -Ă, deghizați, -te, adj. 1. Travestit. 2. Fig. Mascat, camuflat. – V. deghiza.

DEGHIZÁ, deghizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut; a (se) travesti. ♦ Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decât cea adevărată; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. – Din fr. déguiser.

DEGHIZÁT, -Ă, deghizați, -te, adj. 1. Travestit. 2. Fig. Mascat, camuflat. – V. deghiza.

DEGHIZÁ, deghizez, vb. I. 1. Refl. A se îmbrăca în așa fel încît să nu poată fi recunoscut; a se travesti. V. costuma. În vremea carnavalului, mă deghizez cu vreun caftan. EMINESCU, N. 85. 2. Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decît cea adevărată; a masca, a ascunde. Vanitatea ta Cu merit patriotic voiești a deghiza. BOLINTINEANU, O. 135.

DEGHIZÁT, -Ă, deghizați, -te, adj. 1. Îmbrăcat în așa fel încît să nu fie recunoscut; travestit. V. costumat. Trebuia să găsesc pe jandarmii noștri în straie sătești. Eram deghizați și noi, eu și Ionescu. SADOVEANU, P. M. 122. Am fugit de-acasă deghizată. EMINESCU, N. 82. 2. Fig. Acoperit, mascat, camuflat. Trimiterea lui ca ambasador la Paris a fost ca un... exil deghizat. GHICA, S. 160.

deghizá (a ~) vb., ind. prez. 3 deghizeáză

deghizá vb., ind. prez. 1 sg. deghizéz, 3 sg. și pl. deghizeáză

DEGHIZÁ vb. a (se) travesti, (pop.) a (se) preface, (înv. și reg.) a (se) străvesti, (înv.) a (se) schimba. (S-a ~ în femeie.)

DEGHIZÁ vb. v. ascunde, disimula, tăinui.

DEGHIZÁT adj. v. disimulat.

DEGHIZÁT adj., adv. 1. adj. travestit, (înv.) străvestit. (Un bărbat ~.) 2. adv. travestit, (înv.) tiptil. (Umbla ~.)

DEGHIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) travesti. ♦ (Fig.) A (se) ascunde, a (se) disimula; a (se) schimba; a (se) masca. [< fr. déguiser].

DEGHIZÁ vb. tr., refl. 1. a (se) travesti. 2. (fig.) a (se) ascunde sub anumite aparențe, a (se) disimula, a (se) masca. (< fr. déguiser)

deghizá (deghizéz, deghizát), vb. – A travesti, a disimula, a ascunde. Fr. déguiser.

A DEGHIZÁ ~éz tranz. A face să se deghizeze; a travesti. /<fr. déguiser

A SE DEGHIZÁ mă ~éz intranz. 1) A-și schimba îmbrăcămintea (pentru a nu putea fi recunoscut); a se travesti. 2) A se ascunde sub aparențe înșelătoare (cu scopul de a induce în eroare); a se camufla; a se travesti. /<fr. déguiser

deghizà v. 1. a străvesti o persoană; 2. a se ascunde, a schimba: a deghiza o clauză (= fr. déguiser).

*deghizéz v. tr. (fr. déguiser, d. guise [d. vgerm. wisa, ngerm. wise] fel). Barb. Travestesc, schimb hainele ca să nu fie recunoscut. Fig. Ascund supt aparențe înșelătoare: a-țĭ deghiza sentimentele.

travestésc v. tr. (fr. travestir, d. it. travestire, din tra- [ca rom. tre- din tresar] și vestire, a îmbrăca). Îmbrac în alte haĭne ca să nu fie recunoscut. Fig. Traduc în stil burlesc: Scarron a travestit Eneida. – Și str- (ca cuv. care încep cu str-). Ca barb. deghizez. V. tiptil.

DEGHIZA vb. a (se) travesti, (pop.) a (se) preface, (înv. și reg.) a (se) străvesti, (înv.) a (se) schimba. (S-a ~ în femeie.)

deghiza vb. v. ASCUNDE. DISIMULA.

deghizat adj. v. DISIMULAT.

DEGHIZAT adj., adv. 1. adj. travestit, (înv.) străvestit. (Un bărbat ~.) 2. adv. travestit, (înv.) tiptil. (Umbla ~.)