Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru b─ânuielnic

b─ânui├ęlnic, ~─â a [At: DA / P: ~nu-iel- / Pl: ~ici, -ice / E: b─ânuial─â + -nic] (Rar) 1 B─ânuitor (27-28). 3 Suspect.
BĂNUIÉLNIC, -Ă, bănuielnici, -e, adj. (Rar) Care este înclinat să bănuiască, care cade ușor la bănuială; bănuitor.
B─éNUI├ëLNIC, -─é, b─ânuielnici, -e, adj. (Rar) B─ânuitor. ÔÇô Din b─ânuial─â + suf. -nic.
BĂNUIÉLNIC adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.
BĂNUIÉLNIC ~că (~ci, ~ce) v. BĂNUITOR. /bănuială + suf. ~nic
bănuielnic adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR.

B─ânuielnic dex online | sinonim

B─ânuielnic definitie

Intrare: b─ânuielnic
b─ânuielnic