Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 324810:
BĂNUIÉLNIC ~că (~ci, ~ce) v. BĂNUITOR. /bănuială + suf. ~nic
- sursa: NODEX 2002
- permalink
Bănuielnic dex online | sinonim
Bănuielnic definitie
