Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1028627:

bănuiélnic, ~ă a [At: DA / P: ~nu-iel- / Pl: ~ici, -ice / E: bănuială + -nic] (Rar) 1 Bănuitor (27-28). 3 Suspect.

Bănuielnic dex online | sinonim

Bănuielnic definitie