Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru asertoric

asertóric, ~ă a [At: MAIORESCU, L. 61 / V: (înv) -iu / Pl: ~ici, -ice / E: fr assertorique] (Liv) 1 Asertiv. 2 (Îs) Judecată ~ ă Judecată în care se afirmă sau se neagă ceva fără a prezenta dovezi.
ASERT├ôRIC, -─é, asertorici, -ce, adj. (Fil.) Care exprim─â un fapt real. Judecat─â asertoric─â. ÔÇô Din fr. assertorique.
ASERT├ôRIC, -─é, asertorici, -ce, adj. (Fil.) Care are caracterul unei aser╚Ťiuni, care exprim─â o situa╚Ťie de fapt. Judecat─â asertoric─â. ÔÇô Din fr. assertorique.
ASERT├ôRIC, -─é, asertorici, -e, adj. Care are caracterul unei aser╚Ťiuni. ÔŚŐ Judecat─â asertoric─â = judecat─â care exprim─â pur ╚Öi simplu o situa╚Ťie de fapt, f─âr─â ideea de necesitate sau de posibilitate. Propozi╚Ťia ┬ź├«n R.P.R. se g─âsesc bogate z─âc─âminte de c─ârbuni┬╗ o este o judecat─â asertoric─â.
ASERT├ôRIC, -─é, asertorici, -e, adj. Care are caracterul unei aser╚Ťiuni, care exprim─â o situa╚Ťie de fapt. Judecat─â asertoric─â. ÔÇô Fr. assertorique.
asert├│ric (rar) adj. m., pl. asert├│rici; f. asert├│ric─â, pl. asert├│rice
asert├│ric adj. m., pl. asert├│rici; f. sg. asert├│ric─â, pl. asert├│rice
ASERT├ôRIC, -─é adj. (Log.) Care are caracterul unei aser╚Ťiuni. ÔŚŐ Judecat─â asertoric─â = judecat─â ├«n care se afirm─â sau se neag─â existen╚Ťa a ceva, care arat─â o situa╚Ťie de fapt f─âr─â a fi dovedit─â. [< fr. assertorique].
ASERT├ôRIC, -─é ad. (despre propozi╚Ťii, judec─â╚Ťi) care enun╚Ť─â simplu ceva; cu caracter asertiv. (< fr. asertorique)
ASERT├ôRIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de aser╚Ťiune; propriu aser╚Ťiunii. Judecat─â ~c─â. /<germ. assertorisch

Asertoric dex online | sinonim

Asertoric definitie

Intrare: asertoric
asertoric adjectiv