Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru ├«nfruntare

├ÄNFRUNT├ü, ├«nfr├║nt, vb. I. Tranz. 1. A mustra, a dojeni cu vorbe aspre de fa╚Ť─â cu al╚Ťii; a certa, a oc─âr├«. 2. A ╚Ťine piept, a da piept, a rezista cu curaj (├«n fa╚Ťa unei primejdii). ÔÖŽ Refl. recipr. A avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte. ÔÇô Lat. *infrontare (< frons).
├ÄNFRUNT├üRE, ├«nfrunt─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nfrunta ╚Öi rezultatul ei. 1. Mustrare, dojan─â aspr─â; p. ext. jignire, insult─â. 2. Rezisten╚Ť─â hot─âr├ót─â; opunere ├«ndr─âznea╚Ť─â. ÔÖŽ Conflict, ciocnire. ÔÇô V. ├«nfrunta.
├ÄNFRUNT├ü, ├«nfr├║nt, vb. I. Tranz. 1. A mustra, a dojeni cu vorbe aspre de fa╚Ť─â cu al╚Ťii; a certa, a oc─âr├«. 2. A ╚Ťine piept, a da piept, a rezista cu curaj (├«n fa╚Ťa unei primejdii). ÔÖŽ Refl. recipr. A avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte. ÔÇô Lat. *infrontare (< frons).
├ÄNFRUNT├üRE, ├«nfrunt─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nfrunta ╚Öi rezultatul ei. 1. Mustrare, dojan─â aspr─â; p. ext. jignire, insult─â. 2. Rezisten╚Ť─â hot─âr├ót─â; opunere ├«ndr─âznea╚Ť─â. ÔÖŽ Conflict, ciocnire. ÔÇô V. ├«nfrunta.
├ÄNFRUNT├ü, ├«nfr├║nt, vb. I. Tranz. 1. A sfida (o primejdie), a ╚Ťine piept (unei for╚Ťe cople╚Öitoare), a (se) lupta cu... ├Än ochii copilandrilor, t├«njind de doruri, p├«lp├«ie o lumin─â: simpatia pentru oameni ├«n stare s─â ├«nfrunte urgia f─âr─â a se ├«ncovoia. C─éLUG─éRU, O. P. 415. Te-oi vedea... ╚Öi pe dumneata, c├«nd o fi s─â ├«nfrunt─âm glon╚Ťul. CAMILAR, N. I 38. Ah! aste mari cuvinte ├«n veci nu le-oi uita. Cu ele soarta-mi aspr─â de-acum voi ├«nfrunta. ALECSANDRI, T. II 206. ÔŚŐ Fig. De data aceasta era dealul care ├«nfrunta valea ╚Öi apele. GALACTION, O. I 38. ÔŚŐ Expr. A ├«nfrunta privirea (sau privirile, rar c─âut─âtura cuiva) = a se uita drept, f─âr─â sfial─â ├«n ochii cuiva; a se ar─âta d├«rz, a nu se l─âsa intimidat de cineva. Petre ├«i ├«nfrunt─â privirea simplu, ca ╚Öi c├«nd ar fi zis c─â el nu se sperie de o muiere. REBREANU, R. I 268. N-ar fi putut ├«nfrunta privirile camarazilor. BART, E. 214. El se uit─â la ea lung; ea ├«i ├«nfrunt─â c─âut─âtura. CARAGIALE, O. I 271. ÔÖŽ Refl. reciproc. A se lupta, a se bate, a se ├«nc─âiera. S├«ntem noi ├«n stare a ne ├«nfrunta cu o╚Ötirile str─âine, noi care s├«ntem arma╚Ťi cu ciomege? BOLINTINEANU, O. 441. 2. A mustra, a oc─âr├«, a certa, a manifesta o dezaprobare, un repro╚Ö. A chemat la sine pe slujnic─â ╚Öi a ├«nfruntat-o. SADOVEANU, D. P. 41. Te-ai ├«mb─âtat, tic─âlosule! ├«l ├«nfrunt─â ea cu asprime. SLAVICI, O. I 372. ├Äl ├«nfrunt─â pentru fapta cea mi╚Öeleasc─â ce era s─â s─âv├«r╚Öeasc─â. ISPIRESCU, L. 77.
├ÄNFRUNT├üRE, ├«nfrunt─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nfrunta. 1. Rezisten╚Ť─â hot─âr├«t─â, opunere ├«ndr─âznea╚Ť─â. Via╚Ťa lui Gheorghe Dima ╚Öi-a aflat rost pentru o vreme ├«n ├«nfruntarea nest─âvilitei vie╚Ťi a apelor Siretului. GALAN, Z. R. 45. ÔÖŽ Conflict, lupt─â, ciocnire. ├Än ├«nfruntarea dintre Sanda ╚Öi Ciortanul se ├«nfrunt─â dou─â principii educative. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/4. 2. Mustrare, dojan─â, dezaprobare; p. ext. jignire, ofens─â, insult─â. Pentru Pirgu, care se credea ne├«ntrecut... nu se putea ├«nfruntare mai s├«ngeroas─â. M. I. CARAGIALE, C. 16. ├Änghi╚Ťind ├«nfruntarea, nu zise nimic ╚Öi plec─â. ISPIRESCU, L. 185.
înfruntá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfrúntă
înfruntáre s. f., g.-d. art. înfruntắrii; pl. înfruntắri
înfruntá vb., ind. prez. 1 sg. înfrúnt, 3 sg. și pl. înfrúntă
înfruntáre s. f., g.-d. art. înfruntării; pl. înfruntări
├ÄNFRUNT├ü vb. 1. a brava, a sfida, (rar) a sfrunta. (A ~ cu curaj un pericol.) 2. (rar) a sus╚Ťine. (├Äi ~ privirea.) 3. v. ├«ntrece. 4. v. ├«nt├ólni. 5. v. ├«nc─âiera. 6. v. opune.
ÎNFRUNTÁ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra.
ÎNFRUNTÁRE s. 1. sfidare, (rar) sfruntare. (~ cuiva.) 2. v. încăierare.
├ÄNFRUNT├üRE s. v. admonestare, afront, b─ât─âlie, ceart─â, certare, dojan─â, dojenire, imputare, injurie, insult─â, jignire, lupt─â, moral─â, mustrare, observa╚Ťie, ocar─â, ofens─â, repro╚Ö, ru╚Öine, umilin╚Ť─â.
A ├ÄNFRUNT├ü ├«nfr├║nt tranz. 1) A ├«nt├ómpina cu hot─âr├óre ╚Öi curaj, opun├ónd rezisten╚Ť─â. ÔŚŐ ~ privirea cuiva a) a se uita drept ╚Öi f─âr─â sfial─â ├«n ochii cuiva; b) a nu se l─âsa intimidat de cineva sau de ceva. 2) A trata cu oc─âri ╚Öi repro╚Öuri (├«n public). [Sil. ├«n-frun-] /<lat. infrontare
A SE ├ÄNFRUNT├ü m─â ├«nfr├║nt intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe sau ac╚Ťiuni ostile (unul cu altul). /<lat. infrontare
├«nfrunt├á v. 1. a mustra cu asprime; 2. fig. a da piept cu: a ├«nfrunta moartea. [Lit. a da peste frunte (cf. a da peste nas), fruntea ╚Öi nasul sunt considerate ca sediul seme╚Ťiei, m├óndriei, batjocurei ╚Öi a m├óniei].
înfruntare f. 1. mustrare severă; 2. afront, insultă publică.
├«nfr├║nt ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (d. frunte. V. afront, confrunt). 1. Mustru (adic─â ÔÇ×├«─ş ar─ât gre╚Öeala ├«n frunte, ├«n fa╚Ť─âÔÇŁ). 2. (dup─â fr. affronter). Da┼ş pept, ─şes la lupt─â, sfidez: a ├«nfrunta moartea.
├«nfrunt├íre f., pl. ─âr─ş. Mustrare. Afront. Sfidare.
înfrunta vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA.
├ÄNFRUNTA vb. 1. a brava, a sfida, (rar) a sfrunta. (A ~ cu curaj un pericol.) 2. (rar) a sus╚Ťine. (├Äi ~ privirea.) 3. a se ├«ncerca, a se ├«ntrece, a se m─âsura, a se pune, (pop.) a se prinde. (Cine se ~ cu mine?) 4. a se confrunta, a se ├«nt├«lni, a se ├«ntrece. (Echipele de fotbal se ~ m├«ine.) 5. a se ├«ncaiera, (fig.) a se ciocni. (Dou─â armate care se ~.) 6. a se opune, (fig.) a se ciocni. (Se ~ interese antagonice.)
├ÄNFRUNTARE s. 1. sfidare, (rar) sfruntare. (~ cuiva.) 2. ├«nc─âierare, (├«nv. ╚Öi reg.) r─âzboi, (fig.) ciocnire. (O ~ ├«ntre for╚Ťe armate du╚Ömane.)
├«nfruntare s. v. ADMONESTARE. AFRONT. CEART─é. CERTARE. DOJAN─é. DOJENIRE. IMPUTARE. INJURIE. INSULT─é. JIGNIRE. MORAL─é. MUSTRARE. OBSERVA╚ÜIE. OCAR─é. OFENS─é. REPRO╚ś. RU╚śINE. UMILIN╚Ü─é.

înfruntare dex online | sinonim

înfruntare definitie

Intrare: înfrunta
înfrunta verb grupa I conjugarea I
Intrare: înfruntare
înfruntare substantiv feminin