votri
VOTRÍ, votresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A peți. – Din votru.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
VÓTRU, votri, s. m. 1. (Reg.) Persoană care mijlocește o căsătorie. 2. (Înv.) Codoș, proxenet. – Cf. sl. vŭtrĭ, votrĭ.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
VOTRÍ, votresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A peți. – Din votru.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
VÓTRU, VOÁTRĂ, votri, voatre, s. m. și f. 1. (Reg.) Persoană care mijlocește o căsătorie. 2. (Înv.) Codoș, proxenet. – Cf. sl. vŭtrĩ, votrĩ.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
VOTRÍ votresc, vb. IV. Tranz. (Regional) A peți. Cînd o cer [pe fată] spun că o pețesc, o stărostesc, o votresc. MARIAN, NU. 97.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
VÓTRU, VOÁTRĂ, votri, voatre, s. m. și f. 1. (Regional) Persoană care mijlocește o căsătorie. O cunoscu îndată că era voatra care votrise pe Chiva. MARIAN, NU. 97. 2. (Învechit) Codoș, proxenet. Acum mi se poruncește să fiu codoș și pezevenghi, adică votru. ODOBESCU S. I 276.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
votrí (a ~) (reg.) (vo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. votrésc, imperf. 3 sg. votreá; conj. prez. 3 să votreáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
vótru (reg.) (vo-tru) s. m., art. vótrul; pl. vótri, art. vótrii
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
votrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. votrésc, imperf. 3 sg. votreá; conj. prez. 3 sg. și pl. votreáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
vótru s. m. (sil. -tru), art. vótrul; pl. votri, art. vótrii
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
VOTRÍ vb. v. cere, peți.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
VÓTRU s. v. codoș, mijlocitor, pețitor, proxenet.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
vótru (-ri), s. m. – 1. Codoș, proxenet. – 2. (Trans.) Pețitor. – Var. Mold. hotru, Banat motru și der. Origine incertă. Pare să depindă de sb. motriti „a privi”, dar rezultatele rom. nu sînt clare. Legătura cu sl. votrĭ „fierar”Tiktin) nu pare mai convingătoare. Poate metateza lui *vrotu (vrut) < a vrea, cf. vruță „codoașă”. – Der. votri, vb. (a codoși; Mold., a critica, a insulta; Trans., a aranja o căsătorie); votrie (var. votrenie), s. f. (codoșlîc). Cf. Iordan, BF, IX, 122.
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
votri vb. v. CERE. PEȚI.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
votru s. v. CODOȘ. MIJLOCITOR. PEȚITOR. PROXENET.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
vótru, votri, s.m. – (reg.; înv.) 1. Lotru, tâlhar. 2. Bărbat afemeiat. 3. Proxenet. „Târgu l-am înconjurat / Și pe votru l-am aflat” (Bârlea, 1924: 88). – Cf. sl. vǔtrǐ, votrǐ (Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 2015
- permalink
vótru, -i, s.m. – 1. Lotru, tâlhar. 2. Bărbat afemeiat. 3. Proxenet: „Târgu l-am înconjurat / Și pe votru l-am aflat” (Bârlea 1924: 88). – Cf. sl. vǔtrǐ, votrǐ (DEX).