votri definitie

2 intrări

17 definiții pentru votri

VOTRÍ, votresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A peți. – Din votru.
VÓTRU, votri, s. m. 1. (Reg.) Persoană care mijlocește o căsătorie. 2. (Înv.) Codoș, proxenet. – Cf. sl. vŭtrĭ, votrĭ.
VOTRÍ, votresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A peți. – Din votru.
VÓTRU, VOÁTRĂ, votri, voatre, s. m. și f. 1. (Reg.) Persoană care mijlocește o căsătorie. 2. (Înv.) Codoș, proxenet. – Cf. sl. vŭtrĩ, votrĩ.
VOTRÍ votresc, vb. IV. Tranz. (Regional) A peți. Cînd o cer [pe fată] spun că o pețesc, o stărostesc, o votresc. MARIAN, NU. 97.
VÓTRU, VOÁTRĂ, votri, voatre, s. m. și f. 1. (Regional) Persoană care mijlocește o căsătorie. O cunoscu îndată că era voatra care votrise pe Chiva. MARIAN, NU. 97. 2. (Învechit) Codoș, proxenet. Acum mi se poruncește să fiu codoș și pezevenghi, adică votru. ODOBESCU S. I 276.
votrí (a ~) (reg.) (vo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. votrésc, imperf. 3 sg. votreá; conj. prez. 3 să votreáscă
vótru (reg.) (vo-tru) s. m., art. vótrul; pl. vótri, art. vótrii
votrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. votrésc, imperf. 3 sg. votreá; conj. prez. 3 sg. și pl. votreáscă
vótru s. m. (sil. -tru), art. vótrul; pl. votri, art. vótrii
VOTRÍ vb. v. cere, peți.
VÓTRU s. v. codoș, mijlocitor, pețitor, proxenet.
vótru (-ri), s. m.1. Codoș, proxenet. – 2. (Trans.) Pețitor. – Var. Mold. hotru, Banat motru și der. Origine incertă. Pare să depindă de sb. motriti „a privi”, dar rezultatele rom. nu sînt clare. Legătura cu sl. votrĭ „fierar”Tiktin) nu pare mai convingătoare. Poate metateza lui *vrotu (vrut) < a vrea, cf. vruță „codoașă”. – Der. votri, vb. (a codoși; Mold., a critica, a insulta; Trans., a aranja o căsătorie); votrie (var. votrenie), s. f. (codoșlîc). Cf. Iordan, BF, IX, 122.
votri vb. v. CERE. PEȚI.
votru s. v. CODOȘ. MIJLOCITOR. PEȚITOR. PROXENET.
vótru, votri, s.m. – (reg.; înv.) 1. Lotru, tâlhar. 2. Bărbat afemeiat. 3. Proxenet. „Târgu l-am înconjurat / Și pe votru l-am aflat” (Bârlea, 1924: 88). – Cf. sl. vǔtrǐ, votrǐ (Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).
vótru, -i, s.m. – 1. Lotru, tâlhar. 2. Bărbat afemeiat. 3. Proxenet: „Târgu l-am înconjurat / Și pe votru l-am aflat” (Bârlea 1924: 88). – Cf. sl. vǔtrǐ, votrǐ (DEX).

votri dex

Intrare: votri
votri conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
  • silabisire: vo-tri
Intrare: votru
votru substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: vo-tru