VÓTRU, VOÁTRĂ, votri, voatre, s. m. și f. 1. (Regional) Persoană care mijlocește o căsătorie. O cunoscu îndată că era voatra care votrise pe Chiva. MARIAN, NU. 97. 2. (Învechit) Codoș, proxenet. Acum mi se poruncește să fiu codoș și pezevenghi, adică votru. ODOBESCU S. I 276.