vopsea

VĂPSEÁ s. f. v. vopsea.

VĂPSEÁLĂ s. f. v. vopsea.

VĂPSÍ vb. IV v. vopsi.

VOPSEÁ, vopsele, s. f. 1. Materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia, farbă. ♦ Spec. Culoare folosită în pictură. 2. (Înv.) Culoare (a unui obiect); nuanță. [Pl. și: vopseluri. – Var.: (pop.) văpseá, văpseálă s. f.] – Vopsi + suf. -eală.

VOPSÍ, vopsesc, vb. IV. 1. Tranz. A colora un obiect, acoperindu-i suprafața cu pensula sau prin stropire cu un strat de vopsea ori muindu-l într-o soluție colorantă și lăsându-l să se îmbibe; a colora un lichid punând în el o substanță colorantă; a boi. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) stropi; a (se) păta; a (se) mânji; 3. Refl. A se farda; a se machia, a se sulimeni. [Var.: (pop.) văpsí vb. IV] – Din bg. vapsam.

VĂPSEÁ s. f. v. vopsea.

VĂPSEÁLĂ s. f. v. vopsea.

VĂPSÍ vb. IV v. vopsi.

VOPSEÁ, vopsele, s. f. 1. Materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia, farbă. ♦ Spec. Culoare folosită în pictură. 2. (Înv.) Culoare (a unui obiect); nuanță. [Var.: (pop.) văpseá, văpseálă s. f.] – Vopsi + suf. -eală.

VOPSÍ, vopsesc, vb. IV. 1. Tranz. A colora un obiect, acoperindu-i suprafața cu pensula sau prin stropire cu un strat de vopsea ori muindu-l într-o soluție colorată și lăsându-l să se îmbibe; a colora un lichid punând într-însul o substanță colorată o substanță colorată; a boi. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) stropi; a (se) păta; a (se) mânji; 3. Refl. A se farda; a se machia, a se sulimeni. [Var.: (pop.) văpsí vb. IV] – Din bg. vapsam.

VĂPSEÁ s. f. v. vopsea.

VĂPSEÁLĂ s. f. v. vopsea.

VĂPSÍ vb. IV v. vopsi.

VOPSEÁ, vopsele, s. f. (Și în forma văpsea) 1. Materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid (apă, ulei etc.) și folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia. V. culoare. (Poetic) Jos s-așterne covorul văpsit cu mii de văpsele, Ce singură firea-l țese din ierburi și floricele. HASDEU, R. V. 61. ◊ Expr. (Familiar) A ieși la vopsea = a o scoate la capăt, a ieși din încurcătură. Ne mai socotim mîine, duminică. Om vedea atunci cum ieșim la vopsea. PAS, L. II 52. ♦ Culoare folosită în pictură. Și mai dă-i, doamne, vopsele Și hîrtie chinezească, Pentru ca, mînjind cu ele, Slava ta s-o smîngălească. ARGHEZI, V. 11. ◊ Fig. (Învechit) Alții au descris și vor descrie aceste întimplări mărețe, cu mai multă pompă, cu mai frumoase văpsele. ARHIVA R. I 120. Voi pune a mea silință Adevăru-a imita, Măcar în vorbele mele Să poci să găsesc văpsele. ALEXANDRESCU, M. 224. 2. (învechit) Culoare (1); nuanță. Ochii lui aveau încă o ușure văpsea de alb-albastru. NEGRUZZI, S. I 58. – Pl. și: vopseli (ISPIRESCU, L. 297). – Variante: văpseá, (învechit) văpseálă (ALECSANDRI, P. II 19) s. f.

VOPSÍ, vopsesc, vb. IV. (Și în forma văpsi) 1. Tranz. A colora un obiect, acoperindu-i suprafața cu un strat de vopsea sau muindu-l într-o soluție colorantă și lâsîndu-l să se îmbibe (v. boi); a colora (un lichid) cu o substanță colorantă. Aparatul de radio [era] pus pe o măsuță înaltă, vopsită în negru, cu flori verzi. DUMITRU, N. 182. Dușumeaua, vopsită cu roșu, e roasă pe alocuri. STANCU, U.R.S.S. 43. ◊ Fig. Au sosit surorile albastre ale Dimineții ca să vopsească pe ferești lumină. ISAC, O. 226. 2. Tranz. A stropi, a păta, a mînji. Mustățile, iarba, cămașa lui George erau vopsite de sînge. REBREANU, I. 40. Poporul e stîlpul țării... fiecare părticică de pămînt e văpsită cu sîngele lui. RUSSO, O. 19. 3. Refl. A se farda; (învechit) a se sulemeni. Dresul, sulimanul și rumeneala cu care se văpsea... au tras largi și adînci brazde pe obrajii ei. GHICA, la CADE. – Variantă: văpsi vb.

vopseá s. f., art. vopseáua, g.-d. art. vopsélei; pl. vopséle / vopséluri, art. vopsélele / vopsélurile

vopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vopsésc, imperf. 3 sg. vopseá; conj. prez. 3 să vopseáscă

vopseá s. f., art. vopseáua, g.-d. art. vopsélei; pl. vopséle

vopsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vopsésc, imperf. 3 sg. vopseá; conj. prez. 3 sg. și pl. vopseáscă

VOPSEÁ s. culoare, (pop.) boială, (reg.) boia, (Transilv., Ban. și Bucov.) farbă, (înv.) față, șar. (~ albastră pentru țesături.)

VOPSEÁ s. v. nuanță, ton.

VOPSÍ vb. 1. a colora, (pop.) a boi, (Bucov.) a fărbui. (A ~ în galben un material textil.) 2. a da. (A ~ grilajul cu verde.) 3. v. farda.

VOPSÍ vb. v. zugrăvi.

văpsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A picta. – 2. A da cu vopsea. – 3. A colora, a da culoare. – 4. (Refl.) A se farda, a se da cu fard. – Var. vopsi. Mr. văpsescu, văpsire, megl. văpsés. Mgr. βάπτω, aorist, ἔβαψα, prin intermediul vapĭsati (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 146). – Der. văpsea (var. vopsea(lă), văpseală), s. f. (materie colorată, culoare), din sl. vapĭsalo; văpsăriu, s. m. (înv., zugrav); văpsitor (var. vopsitor), s. m. (zugrav); văpsitor (var. vopsitorie), s. f. (boiangerie; slujba de zugrav).

VOPSEÁ ~éle f. 1) Substanță colorantă cu care se acoperă diferite obiecte în scop decorativ sau protector. 2) Culoare folosită în pictură. [Art. vopseaua; G.-D. vopselei] /v. a vopsi

A VOPSÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subțire de vopsea. 2) A introduce într-o soluție colorantă specială pentru a da culoare; a colora. /<sl. vapisati

văpsea (vopsea) f. coloare. [Tras din văpsì].

văpseală (vopseală) f. 1. coloare; fig. (soarele) întinzând pe cea câmpie o văpseală purpurie AL.; 2. substanță de văpsit. [V. văpsea (cf. boială din boia)].

văpsì (vopsì) v. a zugrăvi, a acoperi cu colori: a văpsi uși, ferestre. [Gr. bizantin ÉVAPSA (aorist din VÁPTO, a întinge, a văpsi).

vopsea f. V. văpsea.

văpseá f., pl. ele (d. a văpsi; ngr. vápsis). Vest. Boĭa, substanță colorantă: a vinde văpsele. – Și vo-.

văpseálă f., pl. elĭ. Rar. Acțiunea de a văpsi. Văpsea.

văpsésc, a -í v. tr. (ngr. vápto, aor. évapsa, văpsesc. V. botez). Vest. Acoper cu o substanță colorantă, boĭesc, daŭ cu: a văpsi un gard. Colorez muind într’o substanță colorantă saŭ turnînd o substanță colorantă: a văpsi o haĭnă, un vin. – Și vo-.

VOPSEA s. culoare, (pop.) boială, (reg.) boia, (Transilv., Ban. și Bucov.) farbă, (înv.) față, șar. (~ albastră pentru țesături.)

vopsea s. v. NUANȚĂ. TON.

VOPSI vb. 1. a colora, (pop.) a boi, (Bucov.) a fărbui. (A ~ în galben un material textil.) 2. a da. (A ~ grilajul cu verde.) 3. a (se) farda, a (se) machia, (pop. și fam. peior.) a (se) boi, (pop.) a (se) drege, a (se) picta, a (se) rumeni, a (se) sulimeni, (înv. și reg. peior.) a (se) spoi. (Nu te mai ~ atîta!)

vopsi vb. v. ZUGRĂVI.

vopsí vb. IV în loc. vb. a-și vopsi un examen (arg. stud.) A-și asigura dinainte nereușita la un examen ◊ „Singur ți-ai vopsit examenul ăsta! De ce n-ai venit și tu măcar o singură dată la seminar?” (C. Lupu în LL 3/72 p. 350)

a-i lua (cuiva) vopseaua expr. a bate (pe cineva).

a-și vopsi un examen expr. (stud.) a-și asigura dinainte (ne)reușita unui examen.

vopsi, vopsesc v. r. a fi în stare de ebrietate, a se îmbăta.