VOPSÍ, vopsesc, vb. IV. (Și în forma văpsi) 1. Tranz. A colora un obiect, acoperindu-i suprafața cu un strat de vopsea sau muindu-l într-o soluție colorantă și lâsîndu-l să se îmbibe (v. boi); a colora (un lichid) cu o substanță colorantă. Aparatul de radio [era] pus pe o măsuță înaltă, vopsită în negru, cu flori verzi. DUMITRU, N. 182. Dușumeaua, vopsită cu roșu, e roasă pe alocuri. STANCU, U.R.S.S. 43. ◊ Fig. Au sosit surorile albastre ale Dimineții ca să vopsească pe ferești lumină. ISAC, O. 226. 2. Tranz. A stropi, a păta, a mînji. Mustățile, iarba, cămașa lui George erau vopsite de sînge. REBREANU, I. 40. Poporul e stîlpul țării... fiecare părticică de pămînt e văpsită cu sîngele lui. RUSSO, O. 19. 3. Refl. A se farda; (învechit) a se sulemeni. Dresul, sulimanul și rumeneala cu care se văpsea... au tras largi și adînci brazde pe obrajii ei. GHICA, la CADE. – Variantă: văpsi vb.