Dicționare ale limbii române

22 definiții pentru vopsea

VĂPSEÁ s. f. v. vopsea.
VĂPSEÁLĂ s. f. v. vopsea.
VOPSEÁ, vopsele, s. f. 1. Materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia, farbă. ♦ Spec. Culoare folosită în pictură. 2. (Înv.) Culoare (a unui obiect); nuanță. [Pl. și: vopseluri. – Var.: (pop.) văpseá, văpseálă s. f.] – Vopsi + suf. -eală.
VĂPSEÁ s. f. v. vopsea.
VĂPSEÁLĂ s. f. v. vopsea.
VOPSEÁ, vopsele, s. f. 1. Materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia, farbă. ♦ Spec. Culoare folosită în pictură. 2. (Înv.) Culoare (a unui obiect); nuanță. [Var.: (pop.) văpseá, văpseálă s. f.] – Vopsi + suf. -eală.
VĂPSEÁ s. f. v. vopsea.
VĂPSEÁLĂ s. f. v. vopsea.
VOPSEÁ, vopsele, s. f. (Și în forma văpsea) 1. Materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid (apă, ulei etc.) și folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia. V. culoare. (Poetic) Jos s-așterne covorul văpsit cu mii de văpsele, Ce singură firea-l țese din ierburi și floricele. HASDEU, R. V. 61. ◊ Expr. (Familiar) A ieși la vopsea = a o scoate la capăt, a ieși din încurcătură. Ne mai socotim mîine, duminică. Om vedea atunci cum ieșim la vopsea. PAS, L. II 52. ♦ Culoare folosită în pictură. Și mai dă-i, doamne, vopsele Și hîrtie chinezească, Pentru ca, mînjind cu ele, Slava ta s-o smîngălească. ARGHEZI, V. 11. ◊ Fig. (Învechit) Alții au descris și vor descrie aceste întimplări mărețe, cu mai multă pompă, cu mai frumoase văpsele. ARHIVA R. I 120. Voi pune a mea silință Adevăru-a imita, Măcar în vorbele mele Să poci să găsesc văpsele. ALEXANDRESCU, M. 224. 2. (învechit) Culoare (1); nuanță. Ochii lui aveau încă o ușure văpsea de alb-albastru. NEGRUZZI, S. I 58. – Pl. și: vopseli (ISPIRESCU, L. 297). – Variante: văpseá, (învechit) văpseálă (ALECSANDRI, P. II 19) s. f.
vopseá s. f., art. vopseáua, g.-d. art. vopsélei; pl. vopséle / vopséluri, art. vopsélele / vopsélurile
vopseá s. f., art. vopseáua, g.-d. art. vopsélei; pl. vopséle
VOPSEÁ s. culoare, (pop.) boială, (reg.) boia, (Transilv., Ban. și Bucov.) farbă, (înv.) față, șar. (~ albastră pentru țesături.)
VOPSEÁ s. v. nuanță, ton.
VOPSEÁ ~éle f. 1) Substanță colorantă cu care se acoperă diferite obiecte în scop decorativ sau protector. 2) Culoare folosită în pictură. [Art. vopseaua; G.-D. vopselei] /v. a vopsi
văpsea (vopsea) f. coloare. [Tras din văpsì].
văpseală (vopseală) f. 1. coloare; fig. (soarele) întinzând pe cea câmpie o văpseală purpurie AL.; 2. substanță de văpsit. [V. văpsea (cf. boială din boia)].
vopsea f. V. văpsea.
văpseá f., pl. ele (d. a văpsi; ngr. vápsis). Vest. Boĭa, substanță colorantă: a vinde văpsele. – Și vo-.
văpseálă f., pl. elĭ. Rar. Acțiunea de a văpsi. Văpsea.
VOPSEA s. culoare, (pop.) boială, (reg.) boia, (Transilv., Ban. și Bucov.) farbă, (înv.) față, șar. (~ albastră pentru țesături.)
vopsea s. v. NUANȚĂ. TON.
a-i lua (cuiva) vopseaua expr. a bate (pe cineva).

vopsea definitie

vopsea dex

Intrare: vopsea
văpseală substantiv feminin
văpsea substantiv feminin
vopsea 3 pl. -i substantiv feminin
vopsea 2 pl. -uri substantiv feminin
vopsea 1 pl. -e substantiv feminin