VĂPSEÁ s. f. v. vopsea.

VĂPSEÁLĂ s. f. v. vopsea.

VOPSEÁ, vopsele, s. f. 1. Materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia, farbă. ♦ Spec. Culoare folosită în pictură. 2. (Înv.) Culoare (a unui obiect); nuanță. [Pl. și: vopseluri. – Var.: (pop.) văpseá, văpseálă s. f.] – Vopsi + suf. -eală.

VĂPSEÁ s. f. v. vopsea.

VĂPSEÁLĂ s. f. v. vopsea.

VOPSEÁ, vopsele, s. f. 1. Materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia, farbă. ♦ Spec. Culoare folosită în pictură. 2. (Înv.) Culoare (a unui obiect); nuanță. [Var.: (pop.) văpseá, văpseálă s. f.] – Vopsi + suf. -eală.

VĂPSEÁ s. f. v. vopsea.

VĂPSEÁLĂ s. f. v. vopsea.

VOPSEÁ, vopsele, s. f. (Și în forma văpsea) 1. Materie colorantă obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid (apă, ulei etc.) și folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia. V. culoare. (Poetic) Jos s-așterne covorul văpsit cu mii de văpsele, Ce singură firea-l țese din ierburi și floricele. HASDEU, R. V. 61. ◊ Expr. (Familiar) A ieși la vopsea = a o scoate la capăt, a ieși din încurcătură. Ne mai socotim mîine, duminică. Om vedea atunci cum ieșim la vopsea. PAS, L. II 52. ♦ Culoare folosită în pictură. Și mai dă-i, doamne, vopsele Și hîrtie chinezească, Pentru ca, mînjind cu ele, Slava ta s-o smîngălească. ARGHEZI, V. 11. ◊ Fig. (Învechit) Alții au descris și vor descrie aceste întimplări mărețe, cu mai multă pompă, cu mai frumoase văpsele. ARHIVA R. I 120. Voi pune a mea silință Adevăru-a imita, Măcar în vorbele mele Să poci să găsesc văpsele. ALEXANDRESCU, M. 224. 2. (învechit) Culoare (1); nuanță. Ochii lui aveau încă o ușure văpsea de alb-albastru. NEGRUZZI, S. I 58. – Pl. și: vopseli (ISPIRESCU, L. 297). – Variante: văpseá, (învechit) văpseálă (ALECSANDRI, P. II 19) s. f.

vopseá s. f., art. vopseáua, g.-d. art. vopsélei; pl. vopséle / vopséluri, art. vopsélele / vopsélurile

vopseá s. f., art. vopseáua, g.-d. art. vopsélei; pl. vopséle

VOPSEÁ s. culoare, (pop.) boială, (reg.) boia, (Transilv., Ban. și Bucov.) farbă, (înv.) față, șar. (~ albastră pentru țesături.)

VOPSEÁ s. v. nuanță, ton.

VOPSEÁ ~éle f. 1) Substanță colorantă cu care se acoperă diferite obiecte în scop decorativ sau protector. 2) Culoare folosită în pictură. [Art. vopseaua; G.-D. vopselei] /v. a vopsi

văpsea (vopsea) f. coloare. [Tras din văpsì].

văpseală (vopseală) f. 1. coloare; fig. (soarele) întinzând pe cea câmpie o văpseală purpurie AL.; 2. substanță de văpsit. [V. văpsea (cf. boială din boia)].

vopsea f. V. văpsea.

văpseá f., pl. ele (d. a văpsi; ngr. vápsis). Vest. Boĭa, substanță colorantă: a vinde văpsele. – Și vo-.

văpseálă f., pl. elĭ. Rar. Acțiunea de a văpsi. Văpsea.

VOPSEA s. culoare, (pop.) boială, (reg.) boia, (Transilv., Ban. și Bucov.) farbă, (înv.) față, șar. (~ albastră pentru țesături.)

vopsea s. v. NUANȚĂ. TON.

a-i lua (cuiva) vopseaua expr. a bate (pe cineva).